Citat:
În prealabil postat de irodion
Marius e un subiect vast, prea vast pentru a putea fi atins chiar si la modul schematic, dar am convingerea ca tu fiind ortodox si avand si un duhovnic, vei ajunge pana la urma sa vezi latura limitativa a NLP-ului. Dumnezeu are putere nelimitata, in plus este singurul care ne cunoaste pe fiecare in parte, minte-trup-suflet la modul exhaustiv, corelat si determinat. NLP-ul este o jucarie de care te vei plictisi la un moment dat cand nu va mai avea multe secrete de descoperit, dupa ce vei vedea toate "butoanele" care exista si ce rezulta prin apasarea lor.
Intr-o casa poti aranja mobila in multe feluri, asa si aici cu ingredientele de care vorbeai si cu ordinea lor.
Nu neg rolul psihologiei si al psihiatriei, ma nelinisteste doar importanta majora care le este acordata si minimalizarea rolului sfintelor taine in raport cu metodele acestor stiinte medicale.
|
Nu cred ca am discutat despre faptul ca inlocuim pe Dumnezeu cu NLP-ul:) Dar nu sunt de acord ca daca cineva sufera si aceasta suferinta poate fii curmata e mai bine sa il las sa sufere si sa isi duca toata viata asa. Care sfant a spus sa nu mergem la medici ca nu imi mai amintesc... si pun pariu ca nici voi... pentru ca nu a existat vreunul sa fii zis asta.
Imi pare rau pentru ca Carmina a trecut de la a discuta despre o idee la a discuta despre o persoana, despre mine pe care nici nu ma cunoaste.
Pe scurt: NLP-ul nu e panaceu universal... pe langa ceea ce ofera spiritualitatea NLP-ul e o biata aspirina... dar nu imi place cand cineva se ia de aspirina cand nu a verificat-o...
Carmina, orgoliul meu este asa de mare incat il vad...nu imi mai scapa printre degete... nu stiu ce m-as face daca ar fii mic si nu l-as putea observa... Sunt arogant pentru ca stiu ca pot sa ajut oamenii, sunt arogant ca stiu ca pot sa le explic cum sa isi foloseasca mintea ca sa nu mai sufere... sunt arogant pentru ca atunci cand ma gandesc la Dumnezeu stiu ca si el se gandeste la mine... dar cam aici se opresc orgoliile mele... Nu imi neg nimic din ceea ce e omenesc si am curajul sa vin in fata unui tata divin care are o inima plina de iubire infinita cu aceste mari greseli de orgoliu ale mele la care nu renunt. Nu stiu cum sa explic mai bine, prefera oare Dumnezeu o persoana care sa simta teama de a trai aceasta viata oferita de el sau o persoana care se arunca in viata asta cu respect si care multumeste pentru fiecare secunda pentru darul primit... si nu vrea sa il iroseasca prin frica si suferinta... Frica si suferinta simtite de cineva, micsoreaza respectul pe care il poate simti un om pentru cel de la care vine aceasta viata... dar asta e parerea mea. Dupa parerea bisericii daca simti frica si suferinta in viata ar cam trebui sa ti se amplifice iubirea si respectul (umilinta)... o fii, nu zic nu...