Citat:
În prealabil postat de mariusblanc
Esti libera sa traiesti o viata nefericita daca asta te implineste sufleteste... dar nu pune egal nici intre doua persoane... Poate una doreste sa aiba o alta viziune asupra vietii si asupra unui Dumnezeu infinit... E cam limitativa descrierea infinitului daca nu imi dai voie sa il percep pe Dumnezeu ca fiind fericire si in timpul vietii.
Cati sfintii nefericiti ai vazut? Am fost nu de mult la Frasinei la manastire. M-am spovedit la un batran parinte cu un nume greu de retinut dar ochii lui sunt usor de retinut. Era fericit si se vedea asta pe fata lui... era o fericire independenta de vreme, de mancarea de la pranz, de guvern sau de starea soselelor din romania... despre aceasta fericire vorbesc in viata, nu despre alta. Nu ma intereseaza o fericire mai mica decat asta pentru mine sau pentru alte persoane.
Si ca sa inchei... nu cred ca Hristos o fii fost un deprimat... Cred ca era cea mai fericita fiinta din intregul univers... dar noi nu suntem in stare sa avem curaj sa ii vedem aceasta fericire.
|
sublinierea: stii bine ca nu asta am afirmat.
Nu mai rastalmaci cuvintele.. ne vom invarti aiurea in jurul cozii.
Viata traita intru Hristos este sursa de fericire, asa este.
Dar repet, scopul vietii NU este fericirea, ca daca ar fi fost asa, crestinismul nu ar fi existat.
Altfel spus nu orice fericire este buna... ba, chiar suferinta este mult mai folositoare daca apropie omul de Hristos.
(ca tot veni vorba de mine: eu am o viata nesimtit de fericita... chiar o insulta la adresa atator oameni care sufera fara motiv.. eu am de toate fara sa merit nimic.. chiar de toate, mult mai mult decat am dorit vreodata... intrebarea este: fericirea asta ma va mantui? sau este chiar mormantul meu?)
Nu stiu daca are rost sa insist.