PS. Vă dau la sfârșit și comentariul unui coleg de breaslă cu o privire lucidă la adresa homeopatiei:
1. Sa fim echilibrati si echidistanti . Ca medic, stiu cata bataie de cap ne-au dat in toata traiectoria nostra profesionala , cunoasterea mecanismelor intime fiziopatologice si a celor farmacologice . Substantele cu potente terapeutice existente in farmacopeea medicinii alopate de azi, au mecanisme de actiune bine cunoscute , si puse inevidenta la nivelul diverselor formatiuni infracelulare( receptori, enzime, canale ionice, s.a.).Fiind structuri materiale , acestea se pot pune in evidenta mai usor , azi cand dispunem de mijloace tehnice eficiente.,,Energiile vitale” nefiind usor masurabile si cuantificabile , medicina europeana deocamdata evita sa le introduca in ecuatia vindecarii. Sigur ca substantele chimice folosite ca medicamente , au si efecte adverse uneori , sau nu au efectul asteptat,alteori. Aceasta pe de o parte , pentru ca organismul uman are o complexitate de structura si functionalitate incredibila si fascinanta, iar pe de alta , pentru ca vindecarea bolnavului nu tine exclusiv de medicament , medic , si pacient ci si de creatorul nostru, de Dumnezeu, fie ca ne convine sau nu ideea asta !
Revenind la homeopatie,m-am intrebat, am intrebat, am cautat informatii despre mecanismele farmacologice si fiziopatologice ale moleculelor dinamizate din remediile homeopate si nu am gasit o constructie logica stiintifica. Explicatii ezoterice de genul : ,,energiile pozitive dinamizate specifice fiecarui bolnav , holistic considerat,” etc, nu imi arata mie clar cine si cum influenteaza structurile materiale bolnave. Stim cum influenteaza si unele forme grosiere de energie, precum curentii electricitatii utilizate in fizioterapie, cum influenteaza energia termica si mecanica diversele tesuturi bolnave,dar credeti-ma dragii mei, dilutiile acestea homeopate nu mai contin nici o substanta care sa mai poata actiona asupra unei populatii de zeci si sute de mii de celule bolnave , iar de energii cosmice, sa fim seriosi! Sigur ca omul disperat cand este grav bolnav , este in stare sa inghita orice , pentru insanatosire.Dar medicul format sa gandeasca stiintific nu are voie sa mearga pe premiza : ,,daca nu ii face rau, poate sa ia , ca cine stie ?!s-o face bine” .Sa nu uitam noi medicii, ca despre multi pacienti se cunoaste ca s-au vindecat cand toti le dadeam putine sanse si cand cu acelasi diagnostice si tratamente alti pacienti nu s-au vindecat. Aceasta vine sa sublinieze faptul ca organismul uman nu este simpla masina si ca in afara de noi , mai contribuie Cineva la vindecarea bolnavului.
Si eu am luat in urma cu multi ani un produs francez, nu-i spun numele ( nu fac reclama) pentru combaterea unei viroze respiratorii de tip gripal, si tot 7 zile am zacut, ca de obicei.Apoi am aflat ce tip de compozitie are , adica ceva zahar impregnat cu dilutii homeopate si m-am interesat despre acest tip de remedii.
Problema tratamentului pusa si din punct de vedere al orientarii religioase are importanta ei , desi unii vad ca se irita la acest gen de abordare. Daca nu ne consideram simple mamifere bipede , putem incerca sa abordam si acest subiect. Pentru crestini , normal sa tina cont de credinta in Sfanta Treime si de spiritul gandirii si simtirii crestine. Ceilalti sa tina cont fiecare de religia sa, problema lor.
Dar sincretismul si amalgamarea credintelor si duhurilor , nu isi are rostul , numai de dragul vindecarii cu orice pret. Care pret ? La ce suntem in stare sa renuntam , numai sa ne vindecam de boala ? Medicii la gandirea stiintifica pe baza de dovezi , bolnavii crestini la credinta crestina ? In concluzie , este valabila morala istorioarei cu soricelul , vaca si pisica: nu tot cel ce te baga in ,,mizerie” iti vrea raul si nu tot cel ce te scoate , iti vrea binele”. Sa mai reflectam cand ne chinuie bolile…
Comentariu prin Dr. Stefan L-D — octombrie 9, 2008 @ 9:05 pm | Răspunde
|