[mariusblanc]

În prealabil postat de carmina

Te cred, pentru ca asa gandeam si eu odinioara, cand se deschideau in fata toate oportunitatile. Stii ca primesti si recunoasteri ale meritelor tale? Daca nu, iti spun eu: daruri de vindecare prin simpla atingere si, tot la simpla atingere a lucrurilor, vederea trecutului si a prezentului-partial. La inceput totul este magnific, sunt speciala, aleasa lui Dumnezeu pe pamant-asa deformat cum il percep eu. Eu insami sunt un dumnezeu, daca pot vindeca oamenii si pot prevedea viitorul, puteam citi gandurile celor cu care venem in contact. A, si inca ceva:capatasem acel magnet care facea ca oamenii de pe strada sa intoarca instantaneu capul dupa mine. Admirativ, fireste. Sa mai spun ca eram in al noualea cer? Material si profesional totul era extraordinar, mergea ca pe roate, capacitatile mele intelectuale crescusera peste noapte. Dintotdeauna am avut capacitatea de sinteza si ordonare a lucrurilor in functie de prioritati, datorita in special gandirii matematice pe care mi-o formasem de mica.
Vrei sa stii unde s-a produs schimbarea, ruptura? Atunci cand, in culmea bucuriei - bucuria mi-o alimentam singura, prin tehnici minunate de meditatie - am avut curiozitatea de a privi ceva mai adanc jos, la picioarele mele. Prapastia neagra care s-a asternut in fata ochilor atunci n-o voi putea uita niciodata si nici faptul ca stateam doar pe un varf de stanca si oricand puteam aluneca. Atunci am inceput a-mi pune intrebari si a indeparta instinctiv de toate bucuriile dinainte. Insa nu-mi era dat sa pot renunta atat de usor si nici sa schimb ceva peste noapte. A fost nevoie de ani in are sa caut adevarata liniste si sa incerc sa ma scutur de toate aberatiile la care colaborasem din plin. Energii, chakre, meditatii.... tehnici de relaxare si respiratie... totul se invalmasea in mintea mea . Incet-incet a inceput sa se deterioreze nu numai starea materiala, ci si sanatatea sa devina din ce in ce mai subreda. Atunci cand, credeam eu, am ajuns la un capat de drum, hotarand sa-mi inchei socotelile, foarte bolnava fizic si psihic, m-am indreptat catre Dumnezeu cu adevarat. Am intrat in Biserica si m-am lasat in voia Lui. Schimbarea avea sa vina peste mai mult timp, dar abia acum incep sa-L cunosc cu adevarat.

Spune-mi, te rog, merita toate acestea?
Nu a fost in intentia mea a discuta despre persoana ta, ci doar a ma raporta, de a ma ancora la gandul ca esti ortodox si de bunavoie nu vei duce acei oameni care isi deschid sufletul in fata ta, la marginea prapastiei.
Inca o data iti spun, daca ceva din cuvintele mele te-au jignit, te rog sa ma ierti, pt. ca nu asta a fost intentia.

Ok Carmina, te-am iertat. Multumesc pentru descriere. Nu am trecut inca prin asa ceva si sunt convins ca iti schimba viziunea asupra vietii. Cunosc foarte bine ceea ce spui despre meditatie si chakre. daca pun in balanta renuntarea la ego din crestinism cu orice alte metode de evolutie spirituala, stiu ca ortodoxia detine cea mai importanta metoda. De fapt este normal, inclusiv cronologic aceasta metoda este cea mai recent aparuta pe pamant. Prin Isus acum 2000 de ani, de atunci nu a mai coborat nimeni cu o metoda mai rapida la noi. Ideea mea este insa alta: oamenii nu pot sa inteleaga lucrul acesta cand sunt intr-o stare de frica sau suferinta.
Uite un exemplu: lucram cu un copil cu handicap mental. Acel copil era foarte agresiv si agitat. Noaptea nu dormea ci urla si batea cu linguri in zid. Nu exista rea vointa a lui ci era un surplus de adrenalina care nu putea fi controlat de mintea sa. Mama lui era depresiva si nu putea sa vada nimic mai mult decat ca a fost pedepsita de Dumnezeu pentru o vina pe care nu o intelege. Am facut doua lucruri: cand mama venea cu copilul la mine ii spuneam ca nu o las sa intre in cabinet daca nu isi tine umerii ridicati, barbia ridicata si spatele drept. Nimic altceva. Dupa doua saptamani a reusit sa isi controleze starile de depresie. Cauza nu s-a schimbat (copilul ei tot asa a ramas) dar ea si-a schimbat atitudinea. Nu imi dau seama cum sunt acuzat ca aceasta nu e pe termen lung, ca schimbarea nu s-a permanentizat. Au trecut aproape 10 ani de atunci. Aceea femeie nu mai ia de atunci medicamente, ajuta pe altii sa inteleaga lucrurile acestea. Stie ca copilul ei tot asa este. Tot ce am facut a fost sa ii pun la dispozitie un intrument nou (pozitia iti influenteaza starea emotionala). Trebuia sa o las sa sufere in continuare? Sa o trimit la biserica cu starea aia? A fost deja acolo! S-a rugat pentru copil. Chiar e normal sa sufere aiurea daca cu asemenea metoda scurta poate sa scape de suferinta? Copilul are un frate! Mama de atunci a reusit sa se poarte altfel si cu el care e normal. Cum crezi ca creste celalalt copil? O varianta de crestere e sa ai o mama depresiva si cealalta e sa ai o mama care reuseste sa isi tina sub control emotiile negative.
Nu pot sa cred ca ar trebui sa ii spun acestei persoane "nu pot sa te ajut, numai Dumnezeu te poate ajuta. Continua sa suferi ca e util ptr tine asta". Unde este compasiunea?
O sa va povestesc in curand si ce am facut pentru acel copil ca sa nu mai fie asa de agitat... tot o metoda dezvoltata de NLP. Iar dupa asta copilul nu a mai fost bombardat cu medicamente si familia a reusit sa doarma linistita, tatal sa mearga odihnit la servici iar fratele la scoala. Nu vreau sa imi spuneti ca trebuia sa stau cu mainile in san si sa astept miracole. Miracolul pentru ei s-a produs dar voi nu il acceptati. Dar daca ai fii vazut fata mamei cum plangea cand am reusit sa ies cu copilul pe strada (ea era la 10 metri in urma noastra) si sa vada ca copilul ei nu sare in fata oricarei masini si merge linistit langa mine...
E mai usor sa stai deoparte si sa nu faci nimic? Imi pare rau, decat aceasta spiritualitate rece si de o compasiune asa de superioara, mai bine nimic. As fii ateu decat sa cred ca e rau sa ajuti pe cineva. Culmea dar cand am discutat cu mitropolitul de Timis si cu parintele acela de la Frasinei mi-au zis ca un om trebuie sa faca tot ceea ce poate pentru a ajuta, atat cat stie, pe ceilalti. Nici care nu mi-au spus ca e rau sa alini suferinta cuiva, dar poate ca se inseala ei, sau poate ca voi gasiti intelesuri mai profunde acestui ajutor si suferintei.