Cred ca modul in care se faceau atunci casatoriile tinea de comunitate. Fiind vorba de sat, unde oamenii se stiau toti intre ei, familiile care se intelegeau mai bine discutau despre casatoria dintre copiii lor inca de la o varsta frageda a acestora. Pe de-o parte putea spune ca era un act de ascultare din partea copiilor fata de parinti. Dar cred ca ascultarea asta putea merge doar pana la punctul in care tinerii se placeau. Una din regulile canonice ale nuntii este ca tinerii sa se iubeasca si sa se invoiasca spre casatorie, nu sa fie obligati.
Deci as putea spune ca practica aceasta era buna (se cunosteau familiile, adaptarea unuia la celalalt probabil ca era in felul asta mai usoara etc.) numai daca si tinerii se placeau. Insa nu cred ca procedau corect cei care isi obligau copiii sa se casatoreasca doar pentru ca asa vor ei sau pentru avere.
|