[Unknown]

Si legat de suferinta... ca tot par unele persoane sa o "dispretuiasca", iata ce ne spun Parintii:
"Există multă suferinţă astăzi şi, de aceea, trebuie multă sensibilitate pentru a înţelege suferinţa şi pentru a o alina, dar şi pentru a-i da un sens folositor mântuirii noastre.

Suferinţa - biruinţă asupra păcatului

Sensul biblic şi patristic al suferinţei trebuie să stea la baza tuturor explicaţiilor pe care le dăm noi ca păstori de suflete când ne aflăm aproape de cei suferinzi, de cei bolnavi. Nici boala, nici suferinţa nu sunt fireşti. Ele au devenit „fireşti“ sau a doua natură din cauza păcatului, dar Dumnezeu n-a făcut nici boala, nici suferinţa şi nu Se bucură de suferinţa nimănui. Păcatul este originea suferinţei, iar ceea ce se transmite ereditar e înclinarea spre păcat, nu vina lui Adam. De aceea, când noi spunem în Psalmul 50: „În păcate m-a născut maica mea“, trebuie să înţelegem: păcătos m-a născut maica mea. Această înclinaţie sau predispoziţie spre păcat se moşteneşte ca urmare a păcatului strămoşesc, însă, în Hristos Domnul, tocmai ceea ce a fost urmare a păcatului - suferinţa - a fost transformată în mijloc de îndepărtare de păcat. Deşi Hristos Domnul este fără de păcat, asumă suferinţa în mod liber şi o transformă în biruinţă asupra păcatului. Din acest motiv, în ispitele durerii, care sunt cele ale suferinţelor răstignirii, Mântuitorul Iisus Hristos rămâne statornic în răbdare, cu nădejdea în Dumnezeu, ca om - El fiind Fiul lui Dumnezeu Tatăl -, iar prin această răbdare El biruieşte suferinţa, dându-i sens ca ascultare până la capăt, dându-i sensul fidelităţii desăvârşite faţă de Dumnezeu şi al unirii cu Dumnezeu. Dar pentru că S-a smerit pe Sine în suferinţă, Dumnezeu i-a dat Lui un nume mai presus de orice nume: „ca în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt“ (Filipeni 2, 10)."

Dumnezeu nu ne da o Cruce pe care nu o putem duce, niciodata. Si nu permite sa purtam o cruce daca nu ne este de folos.

Iar scopul vietii nu mi se pare a fi invatarea mecanica, prin hipnoza sau nu, a dobandirii unei amabilitati false.
Si sincera sa fiu, PREFER un om badaran(macar stiu cu cine stau de vorba), decat unul plin de falsa si mecanica amabilitate. Asta nu inseamna ca incurajez badarania si mitocania, inseamna ca dispretuiesc falsitatea si manipularea.

Iata ce spune minunatul Parinte, Sfantul Serafim de Sarov:

"Oricat ar fi de bune in sine rugaciunea, postirea, privegherea si celelalte fapte crestinesti, totusi nu numai in lucrarea lor sta scopul vietii noastre crestinesti, macar ca ele slujesc drept mijloace de care avem neaparata nevoie pentru atingerea acestui scop. Adevaratul tel al vietii noastre crestinesti sta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu.
Iar postul, si privegherea, si rugaciunea, si milostenia, si tot lucrul bun facut pentru Hristos sunt mijloace pentru dobandirea Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Si luati seama ca numai lucrul bun facut pentru Hristos ne aduce roadele Sfantului Duh, iar tot ce nu este facut pentru Hristos, macar si lucru bun de-ar fi, nu ne aduce plata in veacul ce va sa fie, si nici in viata de aici nu da harul lui Dumnezeu."


Poftim.

ASTA ne invata si NLP?