Am avut discutii pe aceasta tema chiar cu ortodocsi (prin botez cel putin), si nu putini, care mi-au marturisit ca dincolo de bunele intentii, nu reusesc a aprecia in mod veritabil frumusetea ritului bizantin, pe care, comparandu-l cu alte rituri mai "modeste" dpdv estetic cel mai adesea invocat ca exemplu fiind cel catolic si intreaga estetica catolica dealtfel - il percep ca fiind "pagan", "incarcat de artificii", oarecum obscur, iar asta dincolo de propria simtire duhovniceasca. Pur si simplu nu reusesc a se identifica cu ritul practicat in biserica ortodoxa.
Si eu am avut eu insami aceasta problema.
De pilda momentul in care spre sfarsitul slujbei se colecteaza bani in palarie si toata lumea prezenta se opreste din rugaciune pentru a se cauta in buzunare, zornaie banii... Mi s-a parut mai mult decat urat. Cantecele. Cu rusine marturisesc ca nu imi plac cantecele, mereu mi s-a parut nefiresc sa canti in biserica fie tanguirea fie preaslavirea. Insa nu e nevoie sa imi placa, asa cum nu e neaparat nevoie sa fac judecati de valoare despre rit, cu atat mai putin de ordin estetic. Nu am rezolvat in nici un alt fel "nemultumirile" pe care mi s-a intamplat sa le resimt in legatura cu ceea ce se intampla la biserica altfel decat neacordandu-le importanta comparativ cu masura in care imi resimt apartenenta prin pocainta la biserica si modul in care prezenta mea in acel spatiu in cadrul slujbei imi anuleaza ideea identitatii sociale de dinainte sau de dupa acel moment, grija si judecata lumeasca specifica acestei identitati.
Imi pare rau daca am scris aiurea. De fiecare data cand am incercat sa vorbesc despre credinta (ortodoxa) oamenilor care se aflau pe oricare alte pozitii - fie catolicism, fie ateism, fie ortodoxism "adormit" - am constatat de fiecare data cu neputinta ca astfel de discutii arareori depasesc stadiul polemicii, si si mai rar ajung a fi ziditoare de suflet. Eu am convingerea ca intelegerea ritului ortodox tine exclusiv de onestitatea trairii individuale a fiecaruia vis-a-vis de el insusi si de Dumnezeu; cel putin in cazul meu asa a evoluat, si incerc sa nu prea am pareri - astfel ca tot ce fac pana in prezent pentru a-i descoperi prietenului meu (la fel, catolic, la fel, francez) spatiul credintei mele este sa ma rog lui Dumnezeu pentru el.
|