[mariamargareta]

14. Valorosul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este acum în “lipsă de mare valoare”:

“Şi Eu sunt în lipsă. Lipsa ta nu se aseamănă cu lipsa Mea. Lipsa Mea e lipsă de mare valoare, dar lipsa ta nu e chiar aşa de primejdioasă. Dacă te-ai ruga, ai îndeplini şi lipsa ta. Copilul care nu plânge, mama îl lasă mai mult timp nemâncat. Crezi?” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10/23 aprilie 1966)

15. Atptputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai este şi în lipsă de curaj, ajungând chiar la laşitate mărturisită:

“…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4 septembrie 1966)

16. Unicatul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se auto-defineşte în multe feluri:

“Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce vorbeşte astăzi pe pământ” [...]“Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Care am dat blestem smochinului, şi aşa se va întâmpla cu tot pomul care nu rodeşte” [...]“Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o viţă în trei legături” [...]“Eu sunt Alfa şi Omega, Care am venit să dau putere armatei Mele” [...]“Eu sunt Alfa şi Omega. Am colindat pământul în lung şi-n lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat” [...]“Eu sunt Domnul Iisus, în chip curat. Umblu pe pământ şi mă întâlnesc cu omul şi nu mă vede” (citate din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4 septembrie 1966)
“…Eu sunt Omul pe care-L înjură lumea. Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Nu acest trup sunt Eu, Domnul, ci glasul pe care îl auziţi voi este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 27 octombrie 1966)

17. Editorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tipăreşte cărţi peste cărţi în mai multe ediţii îmbunătăţite pentru fericirea omului:

“Veniţi-vă în fire, că nu e nimeni pe lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte şi tipăreşte o altă carte şi nu eşti lipsit de fericire.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10/23 aprilie 1966)

18. Vizionarul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dă reţete de vizionare gratuită:

“… Dacă vreţi să vedeţi pe Dumnezeu, postiţi patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi veţi vedea pe Dumnezeu” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 14 ianuarie 1973)

După vizionare mai rămâne de văzut un singur lucru: cum se explică faptul că în Noul Testament parcă se spunea altceva: cum că Dumnezeu este…
“…Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.” (1 Tim. 6:16)
Iar sfântul apostol Ioan confirmă:
“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată…” (I Ioan 4:12)

19. Universalul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” era cunoscut la început doar ca “Dumnezeul de la Maluri”:

“Israele, Dumnezeu îţi spune. Nu spun cum spune lumea: “E Dumnezeul de la Maluri”. Şi se va vedea că Dumnezeu îţi spune.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 2/15 aprilie 1973)

20. Atotiubitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu-şi va mai iubi poporul său:

“Crezi, Daniele? Scrie pe hârtie, dar să ştii că pentru una sau pentru alta, Dumnezeu nu-Şi va mai iubi poporul Său. Nu vrea să pună umărul la muncă, nu pământeşte, ci duhovniceşte” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 mai /2 iunie 1973)

Daniel este un nume conspirativ pentru “păstorul nea’Mişu” (Dănciucă Gheorghe). Dacă ar fi să luăm de adevărată această proorocie, ar trebui să admitem că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ranchiunos pe te miri ce, şi apare ca inexplicabilă tentativa lui de astăzi de a-şi recupera poporul cel vechi, pe care-l defineşte cu sintagma patetică “poporul Meu cel de demult al Meu”.

21. Stăpânul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” din cer renunţă cu greu la servitoarele lui de pe pământ, care vor să se transfere într-un loc mai bine plătit (la fabrica de marmeladă):

“…Daniele, fiicele de la templu, împreună cu Maria, vor să ia serviciu la fabrica de marmeladă, pentru că sunt în lipsă pământeşte. Dar în lipsurile duhovniceşti, ce să facem noi? Cine mă serveşte la templu? Dacă poate să servească şi pe Domnul şi serviciul, să meargă. Când o veni de la serviciu şi voi zice să facă ceva, nu se supără? Dacă poate să împlinească lucrul Meu, le dau voie să meargă.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 20 mai /2 iunie 1973)

Creştinele acestea au parte de exploatare în toată regula: dacă pot face două servicii unul după altul, atunci au voie să se angajeze şi la fabrica de marmeladă, pentru ca să-şi rezolve lipsurile materiale. Dacă nu, să stea mai departe în lipsuri şi să mai tragă şi la jug, la “templu”. “Templul” era casa cu etaj unde locuia “mama Gigi” (Virginia Tudorache). Nu lipsurile acestor creştine erau prioritare, ci chivernisirea “templului” cu mână de lucru neplătită. Obiceiul s-a păstrat şi până în ziua de astăzi, într-o formă subtil modificată, ca să pară că servitoarele sunt “închinoviate”, deci salahoria lor este, chipurile, în beneficiul “obştii”, şi nu al unor lideri parveniţi care nu fac altceva decât să dea comenzi în stânga şi-n dreapta.
Pentru a fi ceva mai odihnite pentru serviciul de la “templu”, creştinele polivalente sunt instruite să mai tragă şi chiulul la serviciul de la fabrică, care oricum “le înşeală” la leafă:
“Dacă te-ai dus la serviciu, fii atent, că serviciul te înşeală, şi să nu munceşti la serviciu mai mult decât duhovniceşte. Uite, M-am supărat pe Maria de la templu, care s-a dus la serviciu. Se supără când mai trebuie să facă ceva, că e nedormită.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 13/26 iulie 1973)

22. Liberalul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ocupat. El mai are şi alte lucrări pe pământ, acolo unde este solicitat în mod expres:

“ Eu am încheiat. Mă duc, că sunt însoţit de un ucenic care a venit în genunchi în faţa Mea, să Mă duc într-un colţ al pământului să-Mi arate unele lucruri care s-au făcut fără voia Mea. Nişte barbari strică biserica Mea, şi Mă duc să-i nimicesc, prin rugăciunile unor profeţi” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 1/14 august 1973)
Noroc cu asemenea ucenici miloşi şi responsabili, care-l trag de mânecă pe “Dumnezeul Pucioşilor ” şi-l duc şi-i arată locurile unde trebuie puse lucrurile la punct prin rugăciunile unor profeţi. Noroc şi cu profeţii, că prin ei “se rezolvă treaba”, adică nimicirea barbarilor se face “cu mâinile curate”.
De ocupat ce este, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu mai e în stare să le facă pe toate odată, sau “le face cu dureri”, aşa că apelează la ajutoare, care să facă treburile în locul şi în numele lui:
“ Chiar dacă Domnul e ocupat, trimite pe sfinţii Săi să-ţi împlinească cererea ta…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 8 februarie 1979)
“…Acum Dumnezeu are un pic de treabă, ca pe ai Săi să-i pregătească şi pe vrăjmaşul să-l cucerească şi aceasta se face cu dureri. Vreau să ies la lumină cu conducere dumnezeiască ca să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea lui Dumnezeu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 12 februarie 1990)