[mariamargareta]

31. Atotştiitorul şi Nemuritorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie cât va mai fi şi cât va mai trăi:

“ Poporul Meu şi bun şi rău, Mă uit din slăvile senine când îţi schimbi firea din creştin în păgân. Mă uit la tine, şi de aceea îţi spun popor bun şi rău. Poporul Meu, când vine timpul să-ţi zic: poporul Meu bun? Oi mai trăi să zic că sunteţi numai buni? Oi mai fi lângă voi ca să văd pe Maria şi Marta şi Lazăr, cel înviat din morţi? Oi mai trăi lângă voi? Ia spuneţi.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 29 aprilie/12 mai 1974)
Nici despre soarta lui Ceauşescu nu ştia el mare lucru, cât va mai fi şi cât va mai trăi, dar îl spiona din umbră ca pe un duşman declarat al templului “Noul Ierusalim”:
“ Ţara română şi conducătorul, e pentru dărâmarea templului lui Dumnezeu, dar voi vedea. Vom trăi şi vom vedea.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 27 iunie 1988)

32. Atotştiitorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e nedumerit, căci şi-a făcut iluzii deşarte cu “poporul” său, mai şi lăudându-l în mod nemeritat:

“ Israele tată, când M-ai auzit prima dată, erai mult mai credincios şi mai cuminte ca azi, şi am zis că tu de la Mine nu vei pleca, şi am zis şi ucenicilor Mei: ”Aceştia sunt mai credincioşi ca voi”, şi ei au plâns mult de acest lucru. De ce astăzi nu mai sunteţi aşa? De ce atunci eraţi mulţi, şi astăzi nu mai sunteţi decât ca iarba printre mărăcini, ici colea, câte un fir?[…]Ce de creştini erau în Turbaţi! Ce de creştini aveam în Ciofliceni sau în Micşuneşti şi am mers până la Sudiţi şi până la Fierbinţi, dar acum nu mai sunt. Crezi? Pace vouă, Vasilică şi Florica! Să nu fiţi mâhniţi.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 18/31 octombrie 1974)
Adepţii pucioşi sunt împărţiţi aici în două mari categorii, în funcţie de gradul de încredere ce li s-a acordat. Cei mai apropiaţi erau numiţi “ucenicii” iar ceilalţi alcătuiau “poporul”. Se vede treaba că “ucenicii” au plâns mult de invidie şi de necaz, deoarece creştinii din “poporul” pucios erau cotaţi la un moment dat “mai credincioşi” decât ei. Dar au plâns degeaba, îndată ce “poporul” s-a risipit tocmai din cauza “necredinţei” lui, iar “ucenicii” cei fideli au rămas pe mai departe.

33. Cuvântătorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se împleticeşte în cuvinte, dând vina pe “trâmbiţă”, pe motiv că el e mare dar ea e prea mică:

“Scrieţi pe hârtie. Fiţi desăvârşiţi, că iată, Mă încurc la vorbă, că sunt mare în cuvânt şi trâmbiţa e mică” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 ianuarie 1975)

34. Atotputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” face pe ursitoarea meseriaşilor:

“ Fiilor, copilaşii Mei, ursesc pe unul dintre voi ca să se facă croitoreasă şi croitor, ca să se facă tot lucrul la el. Un coitor şi o croitoreasă duhovnicească. Să fie între voi un cizmar, un frizer, din toate meseriile, căci avem nevoie…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11/24 mai 1974)
“ Dar să ştii că mai mult te vei îmbogăţi că te vei duce pe mare şi vei aduce Domnului Iisus Hristos ceea ce îţi urseşte…” [...] “ Nu e niciodată să fii singur pe pământ. Eu am ursit sfinţi îngeri şi Maica Mea şi chiar heruvimi şi serafimi să vă însoţească. Să ştii că dacă te vei despărţi de însoţitori, va fi greu de capul tău…” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 6 februarie 1975)
“ Dumnezeu pentru aceasta v-a ursit aceste lucruri şi dacă veţi înainta mereu cu ele, veţi fi insula lui Dumnezeu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 7 iunie 1977)
“…Domnul Iisus a ursit să nu muriţi şi să întâmpinaţi pe Domnul când va veni cu tot cerul Său…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10 feb.1979)
Ursitoarele, în credinţele şi basmele populare, erau acele zâne care hotărau soarta, destinul, fatalitatea vieţii unui nou-născut. Ursita este asimilabilă cu predestinarea, concepţie străină creştinismului autentic. De aceea, orice concepţie bazată pe predestinare este o erezie, deoarece face ca Însuşi Dumnezeu să devină neputincios în faţa destinului implacabil, deci micşorează atotputernicia lui Dumnezeu.
Citatul din 6 februarie 1975 aduce cu sine şi o flagrantă contradicţie. Pe de o parte, se afirmă că omul nu poate fi niciodată singur pe pământ, fiind însoţit în chip tainic şi necondiţionat de fiinţe îngereşti. Pe de altă parte, se afirmă că despărţirea de însoţitorii cereşti este totuşi posibilă, fiind la îndemâna oricărui om care vrea să rămână singur, dar despărţirea voluntară de fiinţele cereşti se va lăsa cu urmări grele pe capul celui ce este tentat să facă asemenea gesturi temerare.

35. Intangibilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e vecin cu nea’Petrică Neacşu:

“Fiule Petrică, te-ai întrebat pe tine pentru ce te-am adus aici? Fiule am vorbit cu tine ca să mă serveşti pe Mine, vecine. Ce n-ar da cineva să fie vecin cu Mine! Te-am adus ca să fii servul Meu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 mai/1 iunie 1975)
“ …Am adus pe cineva lângă Mine ( Petre Neacşu, n.r.) şi l-am ajutat să-şi ridice casă. Şi acum eşti dator să împlineşti ceea ce-ţi cer. Îţi cer să primeşti oiţele Mele sub acoperământul tău, ca să împlinească Dumnezeu numărul Său. N-am adus aceşti creştini la voi ca să fie certaţi, ori să fie mustraţi, ori să fie nepreţuiţi de voi. Îi lăsam în comuna lor, dar i-am adus, creştine, la tine, că tu eşti prietenul Meu.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 22 feb./6 martie 1980)

36. Dreptul Judecător “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi deleagă demnitatea sa de Judecător:

“ Şi mai scrieţi şi acest lucru: Cecilia, tu vei fi judecătoarea părinţilor tăi. Dau judecata dinaintea Mea, în dreptul acestui copil. Fiţi credincioşi şi nu fiţi îndărătnici.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 4/17 august 1975)
Vorba ceea: “Vai de părinţii care nu ascultă de copii!”. De aceea sunt şi avertizaţi: să fie credincioşi acestei porunci, şi să se supună judecăţii copiilor, şi să nu fie îndărătnici. Şi cu toate acestea, Biblia îi învaţă cu totul altfel pe creştini:
“ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Mat. 7,1)
“ Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi…” ( Luca 6,37)
“ Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii…”(Rom. 14,13)
“ De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul…”( I Cor.4,5)
Dar cine mai citeşte astăzi Biblia la Noul Ierusalim de la Pucioasa, când pe primul loc la ei este o Biblie nouă, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”??

37. Consecventul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi recunoaşte eşecul: nu a rămas cu nimic de la “lucrarea” lui cea mare de altădată, cea care începuse în anul 1955. De aceea, dacă starea de lucruri nu se îndreaptă, el e gata să abandoneze, să-şi ia jucăriile şi să plece:

“…Copilaşii Mei, am lucrat o lucrare mare şi nu am rămas cu nimic. Băgaţi de seamă, cercetaţi şi vedeţi că este aşa că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 25 august/7 septembrie 1975)… …
“ Dacă nu vă veţi face buni, nu voi mai apare între voi şi voi pleca” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 13 noiembrie 1975)

Secta de la Pucioasa propune aşadar o spectaculoasă răsturnare de valori, deoarece până acum se credea că Învierea Domnului a fost cea mai mare lucrare dumnezeiască de pe pământ. În locul acestei lucrări mari ni se propune o treabă mare înţesată cu proorocii mincinoase care încep cu anul 1955: un amalgam de texte agramate, inconsecvente şi inconsistente; cînd siropoase, când revoluţionare; când aberante, când patetice. Lansate sub titlul provizoriu “Cartea Vremii de azi”, căreia cică “i s-au desfăcut peceţile” în anul 1995, textele au fost apoi luate la periat şi despăducheat de-a firu-n păr, apoi au fost ambalate într-o poleială nouă cu numele subînţeles “Cuvântul lui Dumnezeu – ediţia a doua, revizuită, cosmetizată şi adăugită” şi “au fost ridicate între pământ şi cer” sub pseudonimul “cartea judecăţii făpturii”, Anno Domini 2006.

38. Incoruptibilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tânjeşte fără succes să facă dragoste în “travesti ”:

“ Dacă aş fi o domnişoară, toţi M-aţi iubi, căci îşi lasă omul o casă de copii pentru o domnişoară şi pentru o femeie naturală. Nu am venit nici domnişoară, nici femeie, ci v-am spus cine sunt, şi nimeni nu face dragoste cu Mine.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 octombrie/1 noiembrie 1975)