[mariamargareta]

46. Infailibilul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi regretă unele fapte şi îşi recunoaşte o parte din vină:

“…Că iată au venit peste voi zile grele, când duminica şi sărbătoarea mergi la servici. Şi iată Eu sunt vinovatul tău, că te-am îngăduit să-ţi iei servici… […] …V-am dat voie să vă luaţi servici şi acest lucru nu trebuia să-l fac. Dar voi ce faceţi cu banii de la servici?”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 13 decembrie 1977)

47. Ziditorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” şi-a zidit o a doua casă de închinare, tot pe temelia lui Petru, după ce prima casă de rugăciune din comuna Maluri i s-a dărâmat la o alunecare de pământ pusă la cale de duhurile cele necurate:

“…Am făcut casă, şi duhurile necurate au stricat-o, au dărâmat-o; şi să nu se întâmple şi cu aceasta ca şi cu aceea. Păstraţi-o, să nu se strice, că veţi vedea în ea ce nu a văzut ochiul omului pe pământ. Această casă tot pe temelia lui Petru e aşezată, şi nimeni să nu zică: “Aceasta e casa mea”. ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu")


48. Însemnatul şi Minunatul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” le promite pucioşilor semne şi minuni:

“ Dacă Eu am pus un păstor să vă păstorească şi voi nu-l primiţi, atunci vă osândiţi. Aşa au făcut fariseii care L-au răstignit pe Domnul. Vreţi semne? Vreţi minuni? Vreţi? Dacă vreţi, să ştiţi că veţi avea şi de acestea.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 21 ianuarie/3 februarie 1978.)
Promisiunea a rămas neonorată. Unii creştini s-au resemnat, dar alţii încă mai aşteaptă în taină să vadă semnele şi minunile promise. E drept că în “Cuvânt” se mai făcuseră şi alte dezvăluiri interesante legate de minuni şi de cine le face (cine citeşte, să înţeleagă!):
“Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer, şi el a pus stele pe pământ. [...] Pace vouă, copiii Mei! Amin.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 1 mai 1960)

49. Meticulosul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” face dosare de personal:

“ …Fiule Iordache, să-i spui lui Mihail, prietenul tău, că e scris în dosarul lui Dumnezeu, dar va fi şters, pentru că duşmăneşte pe cel nevinovat. Feriţi-vă de a duşmăni pe cei aleşi ai Mei. Nu duşmăniţi.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 23 februarie 1978.)

Interesant acest “glissando” de la “duşmănirea celui nevinovat” la “duşmănirea oricui”. El prinde la mijloc exact formula care constituie mesajul principal: “duşmănirea aleşilor Mei” ( liderii pucioşi, adică “proorocii”, care nu sunt neapărat nevinovaţi, dar nu sunt nici nişte oarecare). Poziţia centrală, focalizatoare, este astfel privilegiată, iar scopul urmărit este potenţat cu maximă abilitate. Între o variantă intens pedepsită (prima, cu ştergerea din “catastiful vieţii”) şi una doar moralizatoare (a treia, exclusiv pedagogică) se insinuează aceea care împrumută însuşiri mimetice de la amândouă vecinele ei. O dovedeşte introducerea ei: “Feriţi-vă!”
Păzea!

50. Atotputernicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e neputincios. El n-a reuşit să facă ceea ce şi-a propus şi ce a “proorocit” că o să fie:

“… Israele, în tot felul M-am trudit cu tine , dar iată, a sosit sfârşitul şi nu am reuşit ce am scris în carte să se împlinească.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 9/22 martie 1978.)

51. Voluntarul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are pretenţia să fie remunerat pentru timpul pierdut/petrecut în mijlocul “poporului” său:

“Fiilor, acest timp pe care Eu îl petrec în mijlocul poporului Meu, se plăteşte…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11 mai 1978.)

Cu totul altfel se comportă Dumnezeul cerului şi al pământului. El este generos cu timpul, culant şi îndelung răbdător, tocmai pentru că nu este circumscris timpului, ci este exterior lui, căci El este mai presus de timp:

“Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.” (Ps., 7:11)

52. Precisul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dă explicaţii tautologice:

“…Domnul Iisus a venit de la Tatăl şi s-a dus la Tatăl. De ce am venit? Pentru că mai am de împlinit. Ce? Mai am de împlinit şi oricât de rea şi grea ar fi vremea, Domnul împlineşte ce are de împlinit…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11 mai 1978.)
Tehnica de “a vorbi vorbe” se mai numeşte în popor “a vorbi în dodii”. Pentru că ea constă în arta de a pune o întrebare la care nu se dă alt răspuns decât întrebarea însăşi:
“…mai am de împlinit. Ce? [Ceea ce]Mai am de împlinit…”
“…împlineşte…[Ce împlineşte?]… ce are de împlinit.”

53. Melomanul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cântă cântări amare, de vremuri grele:

“O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: “Amărâtă-i ziua amară”. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 28 februarie/13 martie 1974)
“ Amintiţi-vă de această vreme, tată, că iată, vă cântă Dumnezeu vremea de azi: “Vremuri grele mai trăim, şi noi nu ne pocăim”. (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 6/19 iunie 1978.)

54. Echidistantul şi Imparţialul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi nemulţumeşte supuşii cu manevre inechitabile şi îi ameninţă pe toţi cu suferinţe:

“ Este cineva care aşteaptă să se căsătorească şi zice: “A căsătorit alţii mai mici, şi pe mine mă trimitea la mănăstire. A căsătorit, şi pe mine m-a trimis să mă pocăiesc“. Nu mă judecaţi, că vă veţi căi. Da. E numai şi numai îndoială în poporul Meu de ceea ce a făcut Dumnezeu: “ că m-a dus de la oraş, la ţară; că m-a dus la mănăstire; că la unul i-a dat să trăiască aşa, şi la altul i-a dat să trăiască aşa…”E numai îndoială în poporul Meu: “că unul suferă şi altul nu suferă”. Dar Eu zic: fiecare va avea vreme de suferit şi nimeni nu va scăpa de suferinţă, dar să asculte de aceste cuvinte, oricum ar fi ele.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 1/14 iulie 1978.)

55. Atotştiutorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e îngrijorat că nu va şti ce să răspundă:

“ Ce voi răspunde Eu, ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru neascultarea ta? Ce răspuns voi da când Tatăl Meu şi toată făptura a aşteptat venirea ta? Că vei fi chemat degrabă, fără să zăboveşti. Şi ce voi răspunde Eu, Fiul lui Dumnezeu, de păcatul tău? Că am trăit cu tine, şi tu ai trăit fără Mine; am lucrat cu tine, şi tu ai lucrat fără Mine. Ce voi răspunde Eu pentru acest lucru?”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 11/ 24 septembrie 1978.)