[mariamargareta]

69. Perseverentul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a fost tare bucuros atunci când, după mai mult de un an de căutări sterile, a găsit o înlocuitoare pentru Verginica tocmai în sora ei, Maria:

“O, cât de bucuros este Domnul că a găsit acest mijloc ca să folosească trâmbiţa lui de odinioară, pentru puţină vreme, ca să-şi hrănească şi să-Şi pregătească poporul cel iubit.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 25 mai/ 7 iunie 1982)

După un an de frământări şi de derută pentru “poporul” de la Pucioasa (rămas fără Verginica, mentorul ei spiritual, care a murit în anul 1980), ”Dumnezeul de la Pucioasa” se bucură ca un copil că a descoperit pe neaşteptate că soluţia salvatoare era la vedere, în aceeaşi ogradă: “trâmbiţa” Verginica ar putea vorbi iarăşi chiar prin sora ei, “lelica” Maria.
Un lucru reprobabil este însă atunci când, peste doar câteva luni, despre acest subiect se minte cu neruşinare. Deşi între decesul “vasului” Virginia Tudorache-Stoica (14 decembrie 1980) şi primul mesaj adus “din ceruri” de “văsuleţul” Maria Tudorache, sora ei (5 februarie 1982) au trecut un an şi două luni de tăcere suspectă, se pretinde că soluţia găsirii unei noi “proorociţe” care să-i păstorească pe creştinii care ,“rămaşi fără mamă…îşi fac de cap”, a fost găsită “la repezeală”:

“ Vede Domnul că acei copii rămaşi fără mamă şi fără învăţăturile cele scumpe, îşi fac de cap, şi a găsit Domnul la repezeală acest văsuleţ crescut dintr-o rădăcină cu mine. Am fost două surori ca două flori într-o rădăcină[…]”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 10/23 iunie 1982)

70. Strigătorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” strigă cu disperare strigături la cei ce fug pe căile pierzării (dar fără nici un rost, căci ei nu aud niciodată nimic):

“O, copilaşii Mei, măăăăi copilaşii Mei! Măăăăi copilaşii Mei! Măăăăi copilaşii Mei, măăăăi!
Nu vă strig pe voi. Strig pe unii din copilaşii Mei care fug pe drumul pierzării.
Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi! Fugiţi de Mine, nu vreţi să staţi cu Mine! Vai vouă, vai vouă! Nu veţi mai fi iertaţi! Vai vouă!
Mihaile, îl vezi ce face? Îl vezi pe poporul Meu? Deşi are porunci, deşi are prooroc, deşi are Scriptură, deşi are legea în mână, tot fuge după natură, tot fuge după băutură, tot fuge după Sodoma şi Gomora. Pentru ce mai e bună această Scriptură? Pentru ce mai proorocesc Eu în acest trup?” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 19 septembrie/2 octombrie 1973)

După ce strigă din toţi plămânii, dacă vede că nimeni nu-l aude şi nimeni nu-l ascultă, trece la ameninţări. Se lamentează la un Mihail (arhanghelul?). Se exprimă depreciativ la adresa Sfintei Scripturi: Scriptura nu mai e bună de nimic. Se îndoieşte până şi de eficienţa propriilor “proorocii”, dar nu se grăbeşte să renunţe la ele. Pe scurt, un adevărat circ.

71. Nostalgicul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tânjeşte după jertfele de miei şi de viţei:

“ Atunci se tăiau junci, miei pentru jertfele lui Dumnezeu. Acum nu mai aduce nimeni nici o jertfă, şi nici viaţă plăcută lui Dumnezeu nu se mai aduce şi de aceea nu mai e primită nici o jertfă.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 2 ianuarie 1989)

Aşadar, nu mai e primită nici o jertfă, dar nu pentru că s-ar fi renunţat de bunăvoie la această practică, ci pentru că acum nu mai aduce nimeni nici o jertfă, de nici un fel. Dacă nu se mai fac jertfe, nici nu se mai are de unde să se primească.

72. Încăpătorul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-a umplut de venin până la refuz:

“ V-am spus că M-am umplut de venin până la refuz.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 24 decembrie 1989 )

73. Liniştitul “Dumnezeu de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e neastâmpărat şi are toate şansele să rămână veşnic aşa:

“ Nu Mă voi astâmpăra până nu voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi mântuire.”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 26 februarie 1990)
“ Şi până nu va veni acela care va lucra pe voia lui Dumnezeu şi va aduce pe România la lumină, nu mă voi astâmpăra…”(citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", mesajul din data de 25 februarie 1992)

Neastâmpărul “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are ca subiect dorinţa arzătoare de a-l re-instala pe tronul ţării pe regele Mihai I. Or, acest lucru nu s-a realizat de atunci şi până astăzi, iar şansele de a se realiza în viitor sunt practic nule. Există perspectiva ca “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” să rămână veşnic neliniştit şi nemulţumit de această neîmplinire şi, după cum singur promite în mod repetat, să nu-şi mai regăsească niciodată astâmpărul.