[vsovivi]

Furtul e cea mai mare suferinţă pentru fetiţă, şi pentru oricine, că ''cine fură azi un ou mâine va fura un bou'' şi poimâine va fura luna de pe cer împreună cu şarpele boua trăgând stelele după ei la pământ căci este scris ca să fie...

Furtul e asimilat ca o soluţie, e cea mai simplă soluţie pentru satisfacţia propriilor interese, pentru plăceri, că altfel pentru ce să furi? Că doar nici de foame nu e voie să furi, aşa cum fură pisikaa, ci trebuie să te înveţi să ceri, căci nu e prost cel ce cere ci cel ce (nu) dă, dar depinde cui, căci păcătosului este scris că să i se ia şi nu să i se dea.

Cum te poţi trata de nărav, de obicei? Nimeni nu poate, că decând am ajuns mai jos ca animalele prin păcatul lui Adam care a ridicat ochii şi a întins mâna ca să ia de la Dumnezeu prin femeie, căzând convins de sofismul sofisticat, de atunci avem în sânge şi în piele acest obicei ascuns în firea noastră, deci nimeni nu este mai presus de nărav, aşa că toţi suntem pasibili de isipită. Dar cum te poţi trata, aceasta-i întrebarea. Prin post şi rugăciune şi ceva muncă sub ascultare, şi aşa mai uiţi de tentaţie, dar ea rămâne latentă pe undeva, prin adâncul de suprafaţă.

Dar dacă să zicem că te vindeci de obiceiul de a rezolva probleme, adică de a nu mai da soluţii entuziasmante, ce crezi că vei pune în loc? Nu cumva şoriciul cel gros al miliţianului avocat care se laudă mereu că de când s-a lăsat de fumat, pardon de furat, este foarte fericit? Păi cum poate să fie cineva fericit aşa din nimic? Deci nu din nimic este el fericit ci fiindcă se bucură de închipuita slavă de la oameni sau de la Dumnezeu. Deci cetăţeanul nostru se flateaza, primeşte mângâieri între corniţe.

În concluzie nu bun mântuirea după propriul căpşor!
Atunci cum dacă nu cu joarda şi nici cu mustrarea cu scandal?
Cuuum atunci să ne debarasăm de obicei, de năraaav?

Păi e simplu, nu mai trebuie lăsată, ca tânjala din om, să se arate ia, mereu ia cea vredinică, de cât e ia de plăcută la portul iei aristocratic şi ademenitor, şi atunci să vezi cum se liniştesc toate din mintea tânără şi neliniştită căci abea atunci realizezi cât de frumos le-a îmbrăcat Dumnezeu pe toate cele cîte le-a creat El pentru oameni chiar dacă de drept sunt toate door ale Lui.

Deci Calea este simplă, iubirea neprihănită, smerită, tainică, şi răbdarea până acolo încât să laşi să ţi se fure din mâncare şi din haine, mereu... căci abea atunci devi conştient de adevărata comoară din Ceruri. Şi acolo unde îţi este comoara acolo îţi va fi şi inima ta.

Deci pâziţi-vă copiii că îi fură păcatul şi apoi se obijnuiesc şi îl fură ei pe păcat de'ndată ce l-a furat somnul.
Dar în Eden Adam nu dormea ci iată că Domnul a adus somn peste Adam şi aşa a putut să ''fure'' din Adam o coastă pentru ca s-o facă Dumnezeu pe femeie. Deci de aia femeile-s mai hoaţe ca bărbaţii încă de mici... căci ele fură inimi... dar din păcate le fură până la urmă pentru nenia şi tanti grijaniia... deci nici o roadă, ci pismă şi mândrie şi răutate, şi cu asta se alege şi ea şi el... deci nici un folos ca să furi.