[ory]

Sigur Anca, la tine lucrurile imbraca numai forma alba sau neagra, nu exista cale de mijloc si judecata mai detaliata care sa admita si alte perspective. Este normal la varsta ta, cand duhovnicul nu-ti poate decat sustine credinta ce, deja ti-ai format-o si ti-a conformat-o cu viata linistita de pensionar.
Tu crezi ca duhovnicul este numai miere si lapte, el este un duh imaculat cazut din cer ca sa coordoneze sufletele spre desavarsire.
Duhovnicii sunt si oameni, sa stii, oameni cu bune si cu rele, oameni cu un simt acut al responsabilitatii, dar si cu un simt mai slab al acesteia, oameni cu sentimente si resentimente, cu o anumita intelepciune sau lipsa de intelepciune, in pofida a ceea ce invata pentru statutul propriu. Sunt oameni , asa cum se manifesta toti oamenii din jur, daca te-ai lasa pe mana fiecaruia ce s-ar alege de viata ta ?
Daca nu ai gandi, ai cugeta si simti cu propria minte si personalitate, ce ai face oare, din stadiul de manipulare " duhovniceasca " in care ti-ai supune existenta ?
Te-ai rataci, te-ai confunda cu perceptiile plagiate, cu simtaminte imprumutate si adulate ca si daruri proprii.
Tie iti convine sa vorbesti, mai cu precadere la aceasta varsta cand cartile au fost deja jucate, viata ti-ai format-o cu " propria minte " aunci cand ai spus ca nu-l cunosteai pe Dumnezeu( in inima ta ), ai luat deciziile care ti-au convenit, bune sau rele, ti-au apartinut si ti-au conferit, in cele din urma, viata pe care o ai astazi, doar ca ai atasat de ea si considerentul credintei. Esenta, insa, a fost formata atunci, din personalitatea ta de-atunci, cu increderea in sine si cu principiile libere fata de ceea ce ai intampinat.
Nu inteleg de ce incerci sistematic sa separi lucrurile, cand ele se leaga intre ele in mod evident, sunt dependente unele de altele, fac parte din acelasi " eu " propriu si ne ofera , in egala masura, posibilitatea de-a discerne ceea ce intampinam astazi.
Nu-ti doresc sa-ti dai viata pe mana unui duhovnic mai putin experimentat sau mai putin moral, viata de la o varsta tanara, pe care sa o zapaceasca si sa o adanceasca spre un haos de credinta si deznadejde, de neimaginat.
Dumneata iti permiti sa visezi si sa dai sfaturi conform propriilor vise care, de multe ori se dovedesc doar vise atunci cand te intalnesti cu realitatea si sensul diferit al credintei concepute de cei din jur si de tine insuti.
Oamenii sunt oameni, fie ei credinciosi sau nu, preoti sau mireni, daca uitam faptul ca suntem oameni si ca avem datoria de-a ne pune mintea la contributie prin rationament, ca de-aia ne-a dat-o Dumnezeu, riscam sa ne impotmolim mereu in perceptiile si egoismul celorlalti, sa ne ratacim in intelesuri fara de inteles, tocmai fiindca si eu-l propriu lucreaza, fie ca-l ignoram sau nu.
Duhovnicul nu este un om sfant, este doar un om, mai mult sau mai putin inzestrat cu intelepciunea sau harul de-a coordona sufletele spre mantuire, intelepciune care nu-i confera niciodata dreptul sau instinctul de monopol asupra
fiintei umane si nici crestinii nu trebuie sa manifeste aceasta tendinta de-a fi monopolizati din punct de vedere religios, altfel risca sa dea vina intotdeauna pe altceva, pe altcineva, decat pe sinele capabil sa discearna lucrurile, inainte de toate.
De aceia apar si smintelile si habotnicia, din lipsa de rationament si libertate individuala de gandire si imbracare intr-o forma sau alta a lucrurilor inconjuratoare.
Nu mai persevera cu ideea ca omul nu trebuie sa-si manifeste credinta si prin propriul rationament, propria gandire, caci mi se pare un lucru grav si, chiar un lucru nedemn de un suflet ce ar trebui sa se zbata intre bine si rau, mai ale prin propria constiinta si structura.