[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Liderii pucioşi procedează paradoxal. Pe de o parte, pretind că ei sunt supuşii care au privilegiul de a primi mesaje de la stăpânul lor “Dumnezeu”, iar pe de altă parte, se comportă ca şi când ar avea un ascendent asupra Lui şi, deoarece Dumnezeul lor este imperfect, se grăbesc să-L corecteze prin toate mijloacele.
Un exemplu de “corecţie” a Dumnezeului Pucios îl constituie următorul text din “scrierile sfinte “pucioşeşti:

Ai pus ghilimele ironice şi iar insinuezi că proorocii Îl corectează pe Dumnezeu... păi atunci probabil că pucioşii or fi după mintea ta, aşa un fel de ''super dumnezei'' aşa ca adam şi legiunea de îngeri care l-a urmat pe primul care a scos roade rele... Adam sau Lucifer, sau satana, nu mai ştiu... din moment ce-L corectează ei mereu pe Dumnezeu crezând ei că sigur nu vor muri ci doar că vor fi şi ei nişte dumnezei aşa ca Dumnezeu dar mai mari ca Dumnezeu, din moment ce se pot lipsi oricând de Adevăratul Dumnezeu...

“ Că iată Israele, rezultatul tău nu este bun.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 1995, din data de 6 martie 1994)
“ [...] că iată, Israele, lucrul tău nu este bun.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 2006, din data de 21 februarie/6 martie 1994)

Păi în citatele date contează ceea ce e scris înainte de CĂ pentru ca rezultatul să fie echivalent cu lucrul, deci nu puteai cita la modul acesta pentru ca să faci comparaţie între citate.

Liderilor pucioşi nu le-a plăcut cuvântul “rezultatul” şi l-au schimbat. Să li se fi părut că nu este destul de neaoş? Dar era opţiunea lui Dumnezeu, El l-a ales şi El l-a folosit în mod deliberat! Cine poate să-L judece pe Dumnezeu în alegerile Sale? Cine poate să-L corecteze?

Cum ambele texte sunt valabile rezultă următorul rezultat: Rezultatul acela este urmarea unei lucrări rele, urmarea neascultării.

Şi iar o dai înainte cu corectarea lui Dumnezeu, când liderii pucioşi, în texte, nu se puteau corecta decât pe ei înşişi dacă asta ar fi intenţionat, şi nici măcar, fiindcă omul nu se poate corecta fără Dumnezeu nici el pe el, darmite atunci pe alţii:

Liderii pucioşi pot. Pot, dar nu sunt prea consecvenţi. Găsesc mereu altă “soluţie” de a-L corecta pe Dumnezeu. Şi asta … în acelaş mesaj! Iată dovada:

“ Şi de aceea rezultatul este dureros şi de aceea rodul trupului tău este trupesc măi Israele. Că iată copii tăi se duc să fie trup.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 1995, din data de 6 martie 1994)
“ şi de aceea totul este dureros, şi de aceea rodul trupului tău este trupesc, măi Israele, că iată copiii tăi se duc să fie trup.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 2006, din data de 21 februarie/6 martie 1994)

Aici se vede că rezultatul este defapt per ansamblu, şi rezultă că totul este dureros dacă se duc copiii să fie trup.

Liderii pucioşi sunt aşadar consecvenţi doar în a-L corecta pe Dumnezeu, dar nu sunt la fel de consecvenţi în soluţia adoptată. Nici aici nu le-a plăcut cuvântul “rezultatul”, dar l-au înlocuit cu “totul”, ca şi când aceste cuvinte ar fi echivalente!!

Păi în citatele respective, care ambele sunt valabile căci nu corectează textul ulterior pe cel anterior, nu avem de-aface cu o echivalenţă, ca şi cum ar fi sinonime termenele ci echivalenţa este la sumă, adică

rezultatul + lucrul = ?
rezultatul + totul = ?

Iar ca paradoxul să fie sublim, urmează în acelaşi mesaj a treia “corecţie” pentru acelaşi cuvânt:

“[...] şi vom pune faţă în faţă rezultatul înţelepciunii.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 1995, din data de 6 martie 1994)
“ şi vom pune faţă în faţă rodul înţelepciunii.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 2006, din data de 21 februarie/6 martie 1994)
Pentru a treia oară în câteva rânduri, cuvântul “rezultatul” este considerat indezirabil şi în consecinţă e înlocuit, dar de fiecare dată e înlocuit cu altceva. Intervenţia liderilor pucioşi în “textul sacru” pucioşesc este mai mult decât evidentă. Şi inventivă! La ei “rezultatul” este echivalent fie cu “lucrul”, fie cu “totul”, fie cu “rodul”, iar schimbarea acestor echivalenţe de la o frază la alta este mai degrabă intenţionată (dezvăluind o oarecare fantezie), decât să fie rodul întâmplării.
Dumnezeul lor ar trebui să fie foarte fericit. Cu asemenea supuşi grijulii Se simte şi El ocrotit, protejat, cocoloşit, lipsit de orice stress. Poate chiar greşi. Are cine să-L corecteze.

De unde reiese foarte clar că Dumnezeul lor, nu se corectează pe Sine şi nici supuşii Lui proorocii nu-L corectează pe El ci iată ce frumoasă echivalenţă a rezultat:

rezultatul + lucrul tău nu e bun = ?
rezultatul + totul e dureros = ?
rezultatul + rodul înţelepciunii = ?

iar răspunsul la semnul de întrebare poţi să ţi-l dai singură, căci e un paradox sublim exact aşa cum ai mărturisit că rezultă, dar viceversa, dacă faci corect calculelele... adică faptul că Dumnezeu zice foarte bine şi de necorectat de nimeni, că apare spurcăciunea pustiirii, adică rodul cel amar al mândriei dacă omul nu ascultă de Dumnezeu şi de trimişii Lui, dar voi nu aveţi rigurozitate şi de aia vă ies mereu porci pe hârtia cu socoteli, porci din ăia de grăsime sau din ăia sick-uiţi! ce or să se arunce cu toţii în mare de pe stâncă, aşa ca apucaţi de un duh necurat.