Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu neapărat. Sunt predispoziții. Nu poți să spui "lenea te oprește de la Sf Împărtășanie". Dacă din lene nu ai spălat vasele e una, dacă din aceeași lene nu te duci duminică de duminică la biserică e alta.
Nici nu poți să spui "invidia oprește de la Sf Împărtășanie". Sunt ofticat că un coleg al meu a fost avansat e una. Îi sap postul lui, folosind calomnii și jurând strâmb împotriva lui e alta. Să nu uităm că diavolul se ascunde în detalii.
|
Lenea nespalarii vaselor duce la mai multa munca dupa aia, insa lenea care ne tine acasa duce la si mai multa necredinta. Pentru ca toate pacatele sunt consecinte imediate ale lipsei de credinta, nu?
Daca vrei sa furi premeditat postul cuiva, jurand stramb, mintind, calomniind, atunci nu prea mai mai putem vorbi de crestinism aici. Asta provine dintr-o totala necredinta, care este pacat impotriva Duhului Sfant, care nu se iarta nici acum, nici altadata.
Eu cred ca aceste sapte pacate capitale (sau de moarte), luate in forma lor minora, de iertat (m-am laudat intr-o conversatie fara sa ma gandesc prea mult inainte, m-am trezit cam tarziu dimineata lenevind in pat, am adormit de oboseala fara sa-mi fac pravila de seara, am mancat infulecand, nu am dat de fiecare data milostenie din graba, am reactionat cam brusc cand am fost suparat de cineva, am barfit pe altii, i-am invidiat, m-am lasat furat de pofta ochilor samd) nu-l opresc pe crestin de la Impartasanie. Problema este insa daca ne hotaram ferm sa NU le mai comitem si sa ne para rau ca le-am savarsit! Daca ne hotaram sa fim atenti cu ispitele care vin din senin cateodata. Aici e durerea cea mare... Suntem noi hotarati sa ne pocaim cu adevarat sau numai ne prefacem ca suntem impacati cu Dumnezeu, pentru confortul duhovnicesc? Suntem prieteni cu Hristos sau doar ne amagim subtil constiinta?