Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Pentru păcatele mici (lesne iertătoare sau veniale) este suficientă căința. Dar, ca să ne căim, mai întâi trebuie să realizăm slăbiciunea noastră. Diavolul este mai puternic decât noi și, fiind spirit pur, este constant în formă de meci, pe când noi avem perioade și perioade. Fără ajutor de sus, e cu neputință omului să nu cadă. Sfârșitul Actului de Căință spune "Pentru aceasta, cu ajutorul harului Tău mă hotărăsc să nu mai păcătuiesc și să fug de orice prilej de păcat". Deci, căința, ca să fie bună (primită de Dumnezeu) cuprinde în ea dorința și hotărârea sinceră de a nu mai păcătui și cheamă puterile cerești în ajutor.
|
Toate trebuie facute cu ajutor de sus, de acord. Trebuie sa ne constientizam neputinta, slabiciunea. Altfel, Dumnezeu ne lasa sa cadem ca sa invatam smerenia.
Cu toate acestea nu sunt de acord ca vrajmasii nostri nevazuti sunt mai puternici ca noi... Ei au intr-adevar mare putere, insa sunt limitati in a ne lupta numai la nivelul gandului. Atat. Ei doar ne sfatuiesc sa facem relele, noi suntem cei care le comitem.
Mai greu este insa pentru noi sa iesim din vicii, caci atunci raul este inradacinat in minte si trebuie mult efort pentru a ne curati. Dar, ce e cu neputinta la oameni este cu putinta Lui Dumnezeu; ne este de ajuns sa avem credinta, vointa si curaj.