[mariamargareta]

Proorociile pucioşilor sunt mai degrabă nişte dorinţe refulate pe care liderii pucioşi, efemeri şi ei ca orice muritor, le-au nutrit şi le-au propovăduit cu emfază, convinşi în sinea lor că oricum ele nu se vor împlini atâta vreme cât ei vor trăi; iar după ce vor muri, nu-i va mai trage nimeni la răspundere pentru iluziile mincinoase pe care le-au semănat cu generozitate în „popor”. Venirea regelui Mihai pe tron, instaurarea teocraţiei în România, venirea poporului grec peste români, generalizarea folosirii limbii române pe tot globul, sfârşitul iminent al lumii, reinstaurarea vechiului calendar bisericesc şi nu în ultimul rând, venirea văzută a Domnului la poporul pucios, au fost doar câteva dintre temele favorite ale liderilor pucioşi cu care ei îşi înfierbântau, sistematic, adepţii cei mai fideli.

Iată însă cum arată dedesubturile câtorva din temele pucioşeşti cele mai incandescente:

1. Contracţia timpului

Apocalipsa a fost o temă favorită de-a lungul vremii nu numai pentru lumea laică, angoasată de o eventuală pedeapsă universală care ar pune capăt traiului opulent sau despotic cu care se dedulcea, ci şi pentru unele curente milenariste, exaltate de o religiozitate gregară, insuficient instruită pe plan teologic. Pucioşii n-au făcut nici ei excepţie, ci s-au înscris cu „proorociile” lor în orbita celor care produceau frisoane celor slabi de înger. Îndrăzneţi, copiind fără să vrea (sau, eventual ignorând) eşecurile Adventiştilor care s-au aventurat în a face repetate preziceri „exacte” ale sfârşitului lumii, pucioşii avansează şi ei cu insolenţă date precise când va veni Sfârşitul Lumii şi Judecata cea Mare: 1980, 1988, 1989, 2000, etc. Spre deosebire de Adventişti, care avansau termene aparent rezonabile până la Sfârşitul Lumii (de ordinul anilor sau a zecilor de ani), pucioşii au contractat timpul, ei prezicând că iminenţa cataclismului planetar este de ordinul zilelor, minutelor, secundelor şi chiar a clipelor! Dar, de fiecare dată când evenimentul cosmic „uita” să se declanşeze atunci când îi venea sorocul, liderii pucioşi avansau altă dată, fără a fi deranjaţi prea mult că proorociile anterioare se dovediseră mincinoase. Şi aşa, putem consemna acum din scrierile sacre pucioşeşti o înlănţuire de „proorocii” apocaliptice care spun toate cam acelaşi lucru, folosindu-se eventual de alte cuvinte: “e gata… nu mai e mult…e gata… mai e un ceas… mai sunt câteva minute… mai sunt două minute… mai e o secundă… un pic mai e… mai e o clipă… mai e o clipă mică…nu mai e vreme!!”:

1.1. Nu mai e mult, e chiar gata, iar pecetea a început să se pună pe frunţile celor aleşi:

“…e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 22 iunie 1957)
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 23 februarie 1976)
“Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1958 )

1.2. Mai este…exact o secundă:
“O, oiţele Mele, mai avem o secundă şi ne întâlnim cu patria cerească” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 februarie 1959)

1.3. Secunda anunţată a durat însă vreo cincisprezece ani, după care s-a anunţat că urmează o altă secundă:
“Mai e o secundă şi veţi auzi cum vor geme graşii şi cum trosneşte şi vei zice că e tunet, dar nu e tunet, geme pământul şi trosneşte…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 2 octombrie 1973)

1.4. În 1960 se anunţa solemn: Mai e o clipă!
“Tată, a făcut Domnul o casă şi a coborât la voi pe pământ, nu acum,ci peste o clipă, nu peste o zi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 1 mai 1960)

1.5. După un ocean de clipe (5 ani) se anunţa din nou: Mai e o clipă! (alta, desigur, căci cea dintâi a trecut de mult):
“Că mai e o clipă şi se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 12 noiembrie 1965)

1.6. După alţi 8 ani li se reaminteşte celor uituci “proorocia”: Mai e o clipă! (de data asta, clipa nu mai e o clipă oarecare, ci e tare înfierbântată):
“...Mai avem o clipă, şi clipa aceasta e foarte înfocată. Voi nu o vedeţi. E un cuptor de foc pentru toţi, afară de credincioşi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 noiembrie/30 decembrie 1973)

1.7. De înfocată ce era, clipa aceea se amână peste alţi 4 ani (care ar fi să fie un alt ocean de clipe):
“ Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii şi sfinţii. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 /27 martie 1977)