[mariamargareta]

1.8. Mai sunt clipe, sau s-au epuizat? O, mai sunt, mai sunt, nici o grijă! Peste alte două luni şi jumătate se anunţă din nou: Mai e o clipă de suferit!

“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 iunie 1977)
Apoi mai trec 11 ani şi se anunţă alte clipe apocaliptice. O clipă mică mai e până când pe pământ se va generaliza învăţătura de credinţă pucioşească şi ea va fi aceea care va deschide Împărăţia Cerurilor Pucioşeşti, iar toţi pucioşii de pretutindeni se vor numi români şi vor vorbi româneşte:

“Mai e o clipă mică, şi învăţătura cuvântului Meu va fi luată cu asalt şi va fi hrană vie şi nestricăcioasă pentru multe noroade care vor învia şi vor lua cu asalt împărăţia cerurilor şi o vor cuceri şi vor fi ai ei şi se vor numi popor român.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)

O clipă mică mai e aşadar până când noroadele vor învia şi vor lua cu asalt Împărăţia Cerurilor pe pământ:
“Mai e o clipă mică, şi împărăţia Mea de la voi va fi luată cu asalt, şi mulţi vor stărui pentru ea, după poruncile ei cele cereşti. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)

O clipă mică mai e până ce pucioşii vor fi investiţi cu puteri apocaliptice cu care vor lucra ei la cucerirea lumii în zilele de apoi:
“Mai e o clipă mică. Eu vă dau putere din puterea Mea, ca să se împlinească prin voi lucrările Mele cele pentru zilele de apoi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)

O clipă mică mai e şi până la Arătarea Domnului, care vine curând:
“Mai e o clipă mică, şi toate se împlinesc şi cresc împlinindu-se şi împlinind arătarea Mea, căci vin curând şi voi fi văzut cu voi. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)

O clipă mică mai este şi va începe Judecata cea Mare, în care Stăpânul va răsplăti fiecăruia după faptele sale:
“Mai e o clipă mică, şi Eu vin ca un Stăpân, şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 februarie 1998)

O clipă mică mai e şi toţi Îl vor vedea pe Dumnezeul Pucios:
“Mai e o clipă mică, şi ochii tăi Mă vor vedea pe deplin cu tine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 februarie 1998)

O clipă mică mai e şi cerul se va trage în lături , astfel ca ochii oamenilor să vadă deplin:
“Mai e o clipă mică, şi cerul se va trage în lături ca să-l vezi pe deplin, şi ochii tăi vor vedea pe deplin, aşa cum ochiul Meu te vede deplin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 februarie 1998)

Ş.a.m.d.
Dacă deja simţiţi nevoia să clipiţi des, pentru că nu vă vine a crede înlănţuirea de clipe pe care o vedeţi aici, înseamnă că aveţi nevoie de oftalomolog, se pare. Cu clipitul des şi cu clipele dese nu-i de şagă. Clipele pucioşeşti sunt strict autentice.

1.9. O “proorocie” pucioasă spunea prin 6 februarie 1959, apoi revenea prin 2 octombrie 1973, că mai e o secundă şi va trosni pământul sub noi. Aş! Ori n-aţi văzut bine, ori n-aţi auzit bine. Mai sunt de fapt două minute mari şi late. Dar era nevoie să treacă aproape douăzeci de ani ca să se facă necesara corecţie a acestei “proorocii” care bate secunda:
“ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4 aprilie 1978.)

1.10. O tentativă timidă de corecţie a secundei buclucaşe avusese loc încă cu doi ani în urmă, dar atunci nu se ştia exact numărul de minute rămase până la finiş:
“ Mai sunt câteva minute şi nu vei mai cunoaşte locul acesta. Te vei uita în oraşul acesta şi nu vei mai cunoaşte că e oraşul acesta…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10 mai 1976)

1.11. Minutele însă se adună, se adună… şi se fac un ceas. Un ceas cât un pic:

“[…] fiindcă pământul de sub tine va fi nou în curând, că nimic stricăcios şi necurat nu va mai rămâne pe el. Mai e un ceas, un pic mai e. Pune picul acesta cu hotărîre[…]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 noiembrie 1990)

1.12. De fapt ne-a mai rămas o ziulică întregă la dispoziţie ca să ne facem socotelile. Mâine va fi prea târziu, vine pârjolul apocaliptic. Dar nu toţi trebuie să ştie pontul, de aceea el se vinde în şoaptă (pe nimic) doar “fiilor pucioşi”. Ciudăţenia e că acest mâine durează ceva cam multişor. Durează vreo treizeci de ani! Abia atunci (în anul 2000) se termină cu pământul. După cum s-a şi văzut, că n-a fost să fie (cei care au trăit până atunci au văzut tărăşenia):

“Fiilor, vă spun în şoaptă: pocăiţi-vă că vine focul. Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11 iunie 1961)

1.13. Deşi cu matematica stă cam prost, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are mare talent în a-i speria pe bieţii oameni, ca să stea supuşi liderilor pucioşi (din frică şi din interes), fiind legaţi printr-un cordon ombilical nevăzut (dar deosebit de trainic) de “salvatorii providenţiali” de la Pucioasa. Iar acel “mâine” al pârjolului apocaliptic, despre care se pretindea (pe 11 iunie 1961) în chip mincinos că “e târziu”, a fost reeditat absolut la fel, optsprezece ani mai târziu:
“ …Copilaşii Mei, lăsaţi totul, pregătiţi-vă că vine focul. Să nu fie pe tine sau în casa ta ceva din lume care să ia foc.[…] Vine pârjolul peste tine, este scris în Apocalipsă. Vine cernerea, va cerne Dumnezeu pământul, îl va scutura…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat pe 10 iulie 1979)