În prealabil postat de Mihnea Dragomir
În bisericile catolice unde există bănci, multe rugăciuni se fac în picioare sau, după caz, în genunchi, momentul schimbării poziției fiind de multe ori anunțat cu un clopoțel, astfel:
-în bisericile greco-catolice, se stă jos numai la Fericiri, la Apostol, la tropar și condac, la predică și la ectenii în afară de Ectenia Mare.
-se stă în picioare la imnuriile principale, la Intratul Mic, la Evanghelie, la Heruvic, la Intratul Mare și la Ectenia Mare, la Crez, Tatăl Nostru, la rugăciunile finale. Se stă în genunchi la Prefacere.
Practic, în partea a doua a liturghiei (Liturghia Darurilor) se mai stă jos numai la Ectenia Stăruitoare și în timp ce congregația se împărtășește.
-în bisericile romano-catolice sunt 5 momente în care se stă în genunchi: Prefața, Sanctus (corespunzător Trisaghionului), Prefacerea, Ecce Agnus Dei, împărtășania (se face în genunchi în mod normal) și binecuvântarea finală. Se stă în picioare în numeroase momente, de exemplu la Confiteor, Evanghelie, Credo, Pater Noster.
În cazul în care instrucțiunile prevăd permisiunea unei poziții mai comode, nu înseamnă că interzic poziția mai incomodă. Deci, dacă în instrucțiune scrie "Congragația spune Pater Noster în picioare", se înțelege că cineva îl poate spune în picioare sau în genunchi, dar nu stând jos, în afară de binecuvântate pricini. În felul acesta, oricine e liber să stea în genunchi de la Proscomidie la Amin-ul final, dacă așa dorește și îi dictează inima.
|