[vsovivi]

În prealabil postat de eodor nastasa

Cum sa-i deosebim ? Dupa fructul lor. Dara baga-ti de seama ca si lupul imbraca haina de miel,caci si diavolul crede in Dumnezeu,si chiar mai apasat decat noi oamenii,pentru ca el i-L cunoaste pe Dumnezeu...Asa ca io zic,sa cercetam fructul mai inainte,si, mai apoi sa ne scarbim.Ce este bun de la Dumnezeu vine,ce este rau si stricator, de la diavol vine...Deci cred ca atunci cand dezbinarea crestinilor se faptuieste prin sfada(ciarta), asta nu-i lucru bun.

Si, as mai intreba : De ce mai este nevoie de prooroci ? Nu a adus Cristos Lumina, Calea si Adevarul ? Nu a fost destul de
Clar si Concis ? De ce ne razvratim ,cautand invatatura la altii ? Nu ne-a fost data odata ? Nu este sub nasul nostru lung ? De ce nu avem ochi ca sa vedem ,urechi ca sa auzim si minte ca sa pricepem ? De ce ne tinem inima in impietrire ? De ce ?

Exista un singur sfant si anume Dumnezeu (Tatal si Fiul si Sfantul Duh).

Păi e simplu, când îi pui să postească sau să-şi înfrâneze mădularul adică limba sau să nu caute semeţia şi întietatea şi locurie din pieţe şi de la răspântii sau de la conferinţe unde primesc plecăciuni şi slavă de la oameni, să-i vezi cum zic că ei nu poot ca să asculte fiindcă doar în astea îşi pun ei nădejdea ca să dăinuie ei, şi aşa trăiesc mereu în învârtoşare, în mâncarea cărnăriilor spurcate şi în nemulţumirea furioasă şi trufaşe pentru a închina poporul idolilor, idoli amari şi egoişti cum ar fi lăcomia făţarnică şi lenea înţeleaptă şi deci ei nu în ascultarea Duhului proorocilor care e dat de sus ascultă ca să-ţi pui şi tu ca ei nădejdea în Dumnezeu dacă ar asculta şi nu în idoli ci ei nădăjduiesc în ei înşişi şi în faraon; iar ei, cei cu fructe amare şi otrăvite îmbrăcate în sulienizările viclene ale prozelitismului ori în desfrânări jidoveşti cu săbii mari în mâini, ei se fac că nu pricep şi că nu văd, şi că nu aud, dar deşi aud şi văd ei tac fiindcă nu vor să mărturisească prin viaţa lor de frică, şi de aia tac şi tac sau vorbesc viceversa fiindcă nu vor să-şi piardă ceva privilegii ale plăcerilor minciunilor măririlor de sine cu care se alintă că iată au ceva, au ei ceva, au lucrat ei la ceva bogăţie deci să ne punem şi noi nădejdea în bogăţiile lor idoleşti... şi aşa, unii ca voi, pentru nădejdi mincinoase leapădă nădejdea în Dumnezeu, păi nu El trimite prooroci? Nu era Domnul Cel ce cârmuia pe poporul Său? Dacă nu era nevoie mereu de prooroci, atunci pentru ce a trimis mereu nădejdea prin prooroci că va veni Mângâierea? Ca să zică unii că nu avem nevoie? Păi iată că nici dacă a înviat din morţi şi le-a spus Adevărul ei tot nu au crezut... şi ce era să mai facă Domnul? Cine L-a primit bine, iar cine nu, să se descurce cu proorocii lor mincinoşi, şi să vedem dacă idolii or să-i scape pe ei atunci când vine clipa sau ziua cea rea.

Mândria face rele în ascultare aşa cum smerenia face fructe dulci în ascultare tainică, deci după roade veţi cunoaşte pe cei ce se pocăiesc şi-i veţi deosebi de cei ce nu primesc pe trimişii lui Dumnezeu, dar începeţi cu duhurile din voi... şi nu zicând că noi n-avem nevoie de proorocie, că noi avem pe Domnul care nu e prooroc. Păi cum poţi să te lauzi că-L asculţi şi că-L ai dacă nu deosebeşti pe proorocii mincinoşi de proorocii dreptăţii, dacă lepezi pe proorocii Marelui Prooroc care aduc Cuvânt de nădejde lui Israel cel nou din români şi creştini, şi sunt slujitorii Noului Ierusalim? Sau poate că voi nu mai credeţi că Domnul Iisus Hristos a fost Cel mai mare prooroc plinitor al tuturor proorociilor.

Deci draga mea, pomul rău nu poate să dea roade bune iar pomul bun nu poate să dea roade rele, aşa că după roade îi veţi cunoaşte pe fiii împărăţiei, căci ei nu mărturisesc dreptatea lor ci Dreptatea Sfântului lui Israel.

Iar cine crede că are, ăla nu mai caută pe Dumnezeu ci e sigur în trufia lui că zice că el cunoaşte pe Dumnezeu, dar cum Îl cunoaşte dacă răpeşte casa văduvei şi nu apără cauza orfanului ci doar pe a puiului albinos de năpârcă ce se autoalintă în mătase babiloniană împreună cu fecioarele babiloniene, mâncând, bând şi nepăsând şi hulind, şi dându-şi aprecieri înalte unii altora doar ca să fie slăviţi de oameni... în ce proorocie trăiesc ei? În ce nădăjduiesc ei? în Mamona? sau că o să-i scape preşedintele ce ştiu eu al cărui stat... Păi nimeni nu-i mai scapă de sufletul lor în care se făptuieşte binele dar şi răul, căci dacă se amestecă patimile cu rugăciunea şi idolii cu nădejdea atunci cu siguranţă biruie patimile şi proorocii mincinoşi, mamona omida şi idolii.

Deci nu te poticni ci caută pe Domnul prin cuvântul proorocilor, căci proorocul proorocilor este Dumnezeu... şi nu omul ce ar vrea el să-ţi pui nădejdea în idolii lucraţi de el... că aşa capeţi pofta asta sadică de a-ţi învârtoşa inima spre necredinţă, lucrând nădejdi omeneşti din frica să nu cumva să greşeşti faţă de conştiinţa făţărniciei... aia a lui nenia cu pisikaa şi a lui tanti grijania cu codiţa... de mătură sau de topor.