Citat:
În prealabil postat de The_Fallen
Aici am si eu o problema, invatatura/educatia mea crestina a fost realizata prin intermediul fricii, nu ca imi facea cineva nustiuce daca nu ma rugam ci in sensul ca Dumnezeu pedepseste si pedepseste si pedepseste...aparent numai pe cei ce cred in el  .
Asa ca facand ceva ce nu corespunde IN FORMA cu morala crestina imi creez un sentiment apasator, ca un nor intunecat ce pluteste deasupra mea prevestind nenorocirea si pedeapsa aferenta neascultarii, chiar daca IN ESENTA nu este contra moralei crestine sau este dar nu constituie ceva grav. |
Pacat... Dumnezeu ii iubeste pe oameni, nu cauta sa ii pedepseasca, sa se razbune, sa tipe, sa urle, sa tune si sa fulgere. Totusi suportam consecintele propriilor alegeri. Exista o frica de Dumnezeu la crestini, dar este o frica aparte, din respect "impletit" cu dragoste.
Un crestin care simte dragostea lui Dumnezeu si o ofera lui Dumnezeu si celor din jur implicit, nu are frica de pedeapsa, nu are frica asta. Apoi, cuiva nu ii este frica atunci cand simte ca a gresit? Ca nu face ceva bine?
Te rog sa ma ierti daca am inteles gresit ceea ce ai spus. Oricum am exprimat doar parerea mea vis-a-vis de frica si pedeapsa.
Citat:
În prealabil postat de mariusblanc
Asa este, din pacate prea mult sa face pentru litera legii si nu pentru spiritul ei.
|
Astea doua cred eu ca se impletesc si ele. Trebuie un echilibru intre ele, dar din nefericire asa este... prea putin se mai merge pe traire...
Citisem undeva ceva foarte frumos exprimat, trist in acelasi timp, dar adevarat:
"
De câteva secole, omul a separat teoria de practica, ideea de realitate, logicul de ontologic, aparenta de adevar, fizicul de metafizic, imanentul de transcendent, schimbând astfel întelesul valorilor spirituale. De atunci, el aduna cultura în carti pentru ca a alungat-o din suflete, o învata pentru ca nu o mai poate trai, o etaleaza exterior pentru ca nu o mai cuprinde în sine. Devenind haina, cultura nu mai este mijloc de transfigurare profunda, ci masca acceptata de o lume artificializata. Valorile spiritului, depuse la muzeu, obiectivate, devenite impersonale, detasate de suflete, constituie o garderoba pestrita din care oricine poate împrumuta un costum fara obligatia de a avea un fond corespunzator expresiei compuse. Au ramas numai formele goale."