Citat:
În prealabil postat de mariusblanc
Toate solutiile sunt partiale, nu cred ca NLp-ul sau alte terapii pot sa inlocuiasca spiritualitatea. Singurul lucru pe care il cred este ca spiritualitatea e falsa daca eu nu stau bine cu mine. Daca ma apuc sa ma rog dar imi e teama de cel caruia ii adresez rugaciunea atunci acest conflict imi mananca sufletul. Cred ca aceste terapii ne aduc pe linia de plutire, apoi putem chiar si zbura daca vrem. Dar cat suntem sub apa cu capul nici o spiritualitate nu functioneaza pentru ca nu o intelegem decat prin teama (de pacat, de iad, de preot, de dumnezeu, de pedeapsa... peste tot numai teama, niciunde iubire)
|
Parintele Cleopa, urmand invataturii Sfintilor Parinti, spunea ca omul in urcarea spre Dumnezeu se foloseste de doua aripi: frica de Dumnezeu si frica de moarte. Pe cine voi crede oare? Oare daca vreau sa ma mantuiesc il voi crede pe cel ce predica ca frica de Dumnezeu este rea?
Lipsa fricii sfinte de Dumnezeu arata autonomizarea omului si este reflexul aceluiasi pacat pe care l-a facut Adam. Frica de Dumnezeu inseamna respect fata de Creator, asumarea faptului ca in fata Lui noi nu suntem decat praf si cenusa. Si, in realitate, asta suntem. Ganditi-va cui ne rugam: Creatorului Universului, Cel care cu un singur gand a creat lumea si Cel care a Inviat din morti.
E adevarat ca dragostea scoata afara frica, dar daca eu plec la drum fara sa ma plec in fata atotputerniciei lui Dumnezeu, n-am nicio sansa sa ajung la dragoste. Nu pot ajunge la dragoste daca plec pe premisele mandriei.