[mariamargareta]

9.8. De la un moment dat însă, Dumnezeul Pucioasei promovează în limbaj limba română, pretinzând că de acum aceasta este singura limbă pe care o vorbeşte.

Pentru a nu se contrazice cu opţiunile anterioare, care promovau aşa-zisa „limba a Duhului Sfânt” se proclamă şi amendamentul că Duhul Sfânt se va da numai în limba românească. Ortodocşilor de alte limbi înseamnă că nu li se va mai da Duhul Sfânt, dacă nu vor binevoi să înveţe rapid a vorbi şi a sluji în limba română (situaţie care seamănă cu cea din Biserica Catolică, pe vremea când limba latină era în mod obligatoriu singura limbă sacră din cult). România este numită „Ierusalimul Nou”. De aceea, limba română este limba pe care vor învăţa-o toate popoarele:

“Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ. […] Eu grăiesc pe româneşte şi binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ţie, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 28-08-1994)

9.9. Românii care îşi pocesc limba lor cu neologisme sunt mustraţi aspru.
Acest mesaj vine însă abia în 1995, când prima ediţie a Cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” era gata. De aceea, odată cu a doua ediţie, liderii pucioşi au corectat cu sârguinţă toate neologismele pe care le-au descoperit în prima ediţie, pe vremea când Dumnezeul Pucioasei nu-şi făcea asemenea probleme de “puritatea limbii”, folosind fără reţinere şi neologismele.
Toţi creştinii din toate neamurile se vor numi români, dar pentru aceasta vor trebui să înveţe limba română:

“O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pământ şi în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta, şi am pus pe tine pânză albă de botez şi te-am învăţat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi ţi-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăţiei cerurilor pe pământul tău. Ţi-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, şi ţi-a adus veşmânt ţesut din apă şi din duh şi din sânge şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, ţară creştină, aşa cum naşul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Aşa ţi-a dat ţie Dumnezeu numele de român la botezul tău. Şi aşa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot aşa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, căci tot omul care se va îmbrăca cu cămăşuţa de creştin se va numi român.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4-03-1995)

9.10. De acum, Dumnezeu grăieşte numai în limba română. Poporul pucios va vedea slava Dumnezeului său:

“Duhul lui Dumnezeu grăieşte peste România. Dumnezeu grăieşte în limba română. Pace ţie, românule, poporul Meu! Pacea Mea şi înţelepciunea Mea cerească să coboare peste tine, fiu de român, fiule creştin. Ferice celui care crede în Dumnezeu întru lucrare de sfinţenie şi de înviere.
Pace ţie, Ierusalime român, care vesteşti vestea împărăţiei cerurilor! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, şi grăiesc deasupra ta şi spun: luminează-te, Românie, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Mea răsare peste tine, şi tu vei vedea slava Mea, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14-05-1995)

9.11. Dumnezeul Pucioasei proclamă România “ţara Sa de nuntă” la care vine călare pe un cal alb, ca să vorbească cu ea româneşte:

“O, ţara Mea de nuntă, vin pe cal alb la tine, şi oşti din cer vin cu Mine, călare pe cai albi. Vin cu sfinţii tăi, ţara Mea. Vin să lucrez duh de viaţă peste tine şi să te fac să înţelegi taina ta, care este scrisă în Scripturi. Este scris în Scripturi de Israel, şi este scris de tine în Scripturi, şi tu nu înţelegi, ţara Mea. Ai căzut din înţelepciune şi nu înţelegi, dar vin cu sfinţii tăi, şi îi fac peste tine cuvânt din cuvânt, şi vorbesc româneşte cu tine, şi am cu Mine sfinţi români, şi vin şi te păstoresc cu toiag român, ca să Mă cunoşti, că Eu nu vin necunoscut la tine. Eu niciodată n-am lucrat necunoscut de om. Am venit în chip cunoscut şi am lucrat peste cei credincioşi, iar peste cei necredincioşi am lucrat tainic. Dar acum vin, şi ies din taină, şi îţi fac cunoscută taina Mea, prin cei cunoscuţi din tine, ţara Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 24-4-1997)

9.12. Glasul Pucios se autoproclamă “Cuvântul lui Dumnezeu care grăieşte rromâneşte pe pământ”, stăpân al Israelului rromân, popor al “Cuvântului”. Este evident că cei care vor să înţeleagă ce li se spune vor trebui să înveţe limba română. Noul “neam al lui Dumnezeu” se va numi “rromân”:

“Numele Meu cel nou este Cuvântul lui Dumnezeu. Numele Meu cel nou este cu neamul român, cu Israelul român, cu poporul cuvântului Meu, care este în români şi din români. Şi dacă poporul cuvântului lui Dumnezeu este român, iată şi numele Cuvântului lui Dumnezeu, Care grăieşte româneşte peste pământ şi Îşi cheamă pe româneşte turma Sa sub acoperământul venirii Lui a doua oară pe pământ cu oamenii. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6-05-1998)
“O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, că voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului lui Dumnezeu acum, când El Şi-a ales din nou o ţară.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22-04-2007

9.13. Singura limbă dulce la Dumnezeu a rămas limba română. Celelalte limbi trebuie că au acum alte gusturi, la alegere dintre cele care au mai rămas disponibile (acru, amar, sărat, înnecăcios, iute, sălciu, fad, etc.)

“Grăieşte-le blând, grăieşte-le sfânt, grăieşte-le cu sare, fiule, căci limba neamului român e limbă dulce la Dumnezeu, iar Eu grăiesc peste neamurile pământului în limba neamului român, şi vreau să înţelegi voia Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 29-04-2007

9.14. Numele neamului cel nou al lui Dumnezeu este numele de rromân:

“Aţi fost îndemnaţi prin glas ceresc să vă deschideţi inima şi nu mintea, şi să ascultaţi de Dumnezeu, căci voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului cel nou al lui Dumnezeu acum când Eu Mi-am ales din nou o ţară, când Eu iată cum vin pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Meu cel sfânt.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20-05-2007)