[mariamargareta]

Pe de altă parte, recunoaşterea faptului că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”, în afară de Cuvântul Său pe care îl coboară sistematic la Pucioasa, dă vedenii pe care “le arată Tatăl pe alocuri” (adică, prin alte locuri), altor persoane, ar dilua în mod nepermis caracterul de unicitate a “lucrării” de la Pucioasa. Şi din acest motiv, fiind puşi în faţa imposibilităţii ameliorării acestui text, liderii pucioşi, au fost nevoiţi să-l şteargă definitiv.

În fine, mai trebuie menţionat că declaraţia solemnă despre “minunea de la Pucioasa” (“Iar aici e o minune… prin cuvânt, fără vedenii”) este de-a dreptul mincinoasă, îndată ce şi pucioşii aveau vedeniile lor, (unele dintre ele fiind primite de Verginica înainte de această construcţie mincinoasă datată 2 octombrie 1986) fiind consemnate chiar în cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”. Iată câteva exemple de vedenii pucioşeşti:

5.1. “ Şi când am adus tânărul acesta, i-am arătat în vedenie şi am întrebat-o: ”Ce zici?” Şi a zis: “Ce să fac cu el? Că nu face ca mine”.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 19 octombrie 1973)

5.2. “ …Că iată Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea. Era într-o poiană verde şi era plină de lume şi prin lume mai era şi din neamurile voastre. Şi a venit cineva şi …” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 8 februarie 1979)

5.3. Altădată, lelica Maria “vede” spiritele a doi răposaţi cu care încheagă o convorbire tainică:

“…Mi-a scos Domnul la iveală să văd, pentru că se făcuse de cineva o întrebare şi nici până acum n-am dat nici un răspuns, că nu îmi venise la iveală ca acum, ca prin minune să-mi iasă în cale nenea Ioan şi ţaţa Bălaşa, părinţii lui Ilie Bunea. Amândoi plini de sudoare, şi amândoi cu povară grea în spate, că se încovoiaseră de greutate. Of, şi ce milă îmi era de ei! Şi i-am întrebat […] Şi mi-au spus […] Şi iar i-am întrebat […] Şi am zis aşa:”O, Doamne, de unde să aflu răspunsul despre aceste suflete?” Şi îndată mi-a venit răspunsul la ureche. Dar cine şi de unde a venit răspunsul, voi afla. Şi mi-a zis aşa: “Aceşti oameni vor purta această povară până la judecată, […]
Scumpilor copii ai acestor oameni, adică ai acestor răposaţi, luaţi aminte ce vă spun, iar dacă nici acum nu veţi crede şi nu veţi lua în seamă nici acum, cer la Domnul cu lacrimi şiroaie să vă aducă la ei să vedeţi, că toţi aşteptaţi de la Domnul semne.(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 9/22 iulie 1984)

Seninătatea cu care lelica recepţionează din eter în ureche răspunsuri la propriile introspecţii şi “viziuni” , le pune în gura unor răposaţi (Ioan şi Bălaşa, părinţii lui Ilie şi bunici ai lui Iliuţă Bunea) şi le crede că vin ca nişte pilde moralizatoare neapărat de la Dumnezeu (fără a-şi face prea mari probleme în prezent asupra provenienţei lor - poate va afla în viitor, poate nu...) seamănă perfect de bine cu celebrul slogan al puşcaşilor “eficienţi, dar fără scrupule”: “Întâi tragi fără somaţie, şi apoi vezi cine e victima!” Îndemnul biblic este însă complet diferit: “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan 4,1)


5.4. În altă vedenie, liderii pucioşi primesc o viziune de la Dumnezeul lor, pe care urmează să i-o relateze în amănunt patriarhului Teoctist. În viziune, apar ca personaje-cheie: un înger, patriarhul Teoctist, un om cu o cruce albă într-o mână şi cu o cazma în cealaltă mână, un alt om care aştepta lângă un izvor, trei cămile albe, Maica Domnului în vuiet, înconjurată de cete de îngeri. Dumnezeul Pucioasei îi îndeamnă mai întâi cum să meargă cu solia la patriarhul Teoctist, apoi le repovesteşte integral viziunea pe care ei o văzuseră mai înainte:

“ Ridicaţi-vă cu înţelepciunea cea din cer, că vă trimit la mai-marele bisericii ca să-i spuneţi ce am Eu să-i spun, aşa cum Eu v-am arătat vouă. […] rugaţi-vă să vă dea duhul cel tare cu care să urniţi inma acestui om care ţine sub plâns biserica Mea, şi iată, plânsul ei se aude la Mine. Spuneţi-i lui că Eu sunt Dumnezeu […] Spuneţi-i cum aţi văzut-o pe România şi cum vi l-am arătat pe el în România, şi cum Eu v-am trimis să-i spuneţi ceea ce Eu v-am descoperit vouă:

“ Eram cu îngerul Domnului deasupra pământului şi priveam.
Am văzut o bucată de pământ, cu contur aproape rotund, care se deosebea pentru că era ca o oază verde. Am văzut pe acest loc verde un izvor, şi în jurul lui luceau lumini ca nişte pietre care strălucesc în soare. Şi am văzut pe părintele patriarh Teoctist mergând cu un om […] L-am întrebat: "Cum ai venit tu aici". El a spus: "Am fost adus de înger".
Părintele patriarh vorbea cu omul care părea ca un sol […] Din depărtare veneau trei cămile albe. Părintele patriarh a mers apoi de acolo, îndreptându-se spre stânga locului. Cămilele, schimbându-şi mersul spre părintele patriarh, aduceau cu ele un sul de hârtie. Omul care era adus şi el de înger la izvor, s-a dus în urma părintelui patriarh, l-a ajuns şi au stat de vorbă, şi apoi el a fost ridicat de înger.
Părintele patriarh mergea iarăşi spre locul izvorului, şi cele trei cămile mergeau şi ele. […]
A spus apoi îngerul că oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns, care se va arăta de la Dumnezeu şi va curge din ea peste tot pământul. Am întrebat pe înger: "Când va fi aceasta?". Iar el a spus: "Acum".
S-a făcut vuiet deasupra pământului acela şi am văzut în vuiet pe Maica Domnului înconjurată de cete de îngeri, care cântau ca la acatist: "Bucură-te, Maica Mielului lui Dumnezeu, că mare este cetatea ta peste neamuri! Bucură-te![…]
Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” ”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)

Apoi liderii pucioşi sunt din nou îndemnaţi să meargă la patriarh ca să-i povestească şi lui viziunea:

“Mergeţi! În numele Domnului, mergeţi şi mărturisiţi, căci aceasta ce v-am arătat este de la Dumnezeu!”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)