Recent am vazut slujba calugariei fratelui Ioan, savarsita de parintele impreuna cu un sobor de preoti din Petru Voda.

Este vizibil slabit, imbatranit..cand si cand se aseza pe un scaunel..si respira greu.. Cu vocea sa inconfundabila citea rugaciunile, urmarind cu degetul randul pe carte, ca un copil..

Fratilor, nu mai poate parintele nostru iubit..e atat de obosit/slabit.. Privindu-l mi-au dat lacrimile si o intrebare s-a nascut in inima mea.. oare, cum este mai bine pentru el? ...Imi amintesc, candva...parintele Teofan( Dumnezeu sa-l odihneasca) mi-a spus..nu m-ati lasat sa plec..dragostea voastra m-a intors din drum..dar, eu as fi vrut sa plec..

iubirea pentru voi insa nu m-a lasat..

Ma tem fratilor sa mai cer ceva pentru parintele Iustin, ma tem ca prin dragostea noastra nu il lasam sa se odihneasca..Il iubesc nespus, Domnul imi este martor..si cu toate acestea nu indraznesc sa cer nimic..

Maica Domnului, Stapana mea miluieste-l pe robul tau parintele Iustin si ii daruieste bucuria si pacea Ta.

Spunea cineva ca a spus ca va face Invierea cu noi...sunt convinsa ca o va face! Indiferent unde va fi!!

Hristos a inviat! Nu a sosit ceasul.. dar bucuria din inima marturiseste nadejdea invierii ce va veni..

Iertati-ma fratilor si Domnul sa va ierte!