[mariamargareta]

5.8. Vedenia liderului pucios Nicuşor cu “Coloana Infinitului”

Într-o altă “vorbire” din anul 1990, spirita Verginicăi (mama Gigi) îl provoacă din nou pe Nicuşor să-şi facă publice vedeniile. Ea nu vine singură din lumea de dincolo, ci vine cu un altul, cu un spirit proorocitor al tainelor de la Noul Ierusalim. Spirita Verginicăi dezvăluie taina că spiritul adus cu ea din lumea de dincolo este spiritul lui Constantin Brâncuşi, care a fost şi el prooroc în viaţa lui. Şfântul Prooroc Constantinbrâncuşi a proorocit prin Coloana Infinitului începutul “lucrării” de Nou Ierusalim de la Pucioasa:

– Nicuşor, copil care mă asculţi! Fiindcă mă asculţi, de aceea îţi spun ce să faci. Fiindcă faci, mămică, de aceea lucrez prin mânuţa ta şi prin inima ta şi prin credinţa ta. Fiindcă tu mă asculţi, mămică, de aceea eu ţi-am spus că nu e greu cu mine şi nu e rău cu mine, şi tu nu eşti niciodată fără mama Gigi.
Ştii de ce am venit cu acela despre care ţi-am dat cuvânt să-l treceţi aici? El a proorocit tainele de la voi , şi voi le lucraţi acum. El a arătat pe poporul meu cel de acum, şi pe cel ce va fi să fie al meu prin voi, mămică. Ai văzut de două ori la rând începutul cel care trebuie să crească prin mânuţele voastre, că voi sunteţi nişte meşteri ai Ierusalimului acesta nou al Domnului. Ai spus tu cum ai primit înţelesul celor ce ţi se aduc?
– Am înţeles. Coloana Infinitului, lucrată de Constantin Brâncuşi, când m-am uitat în mână ce aveam. Aveam în mână rămase din prescură două sau trei forme, aşezate una peste alta, aşa cum sunt reprezentate în stâlpul care poartă denumirea de Coloana Infinitului, şi am primit să înţeleg că trebuie să lucrăm pentru acest popor proorocit şi că acela care a lucrat aceste reprezentări de taină este prooroc.
– O, mămică, măi copilul meu, voi numai să vreţi cu mine, că niciodată nu s-au lucrat taine mai mari ca acestea ce se lucrează azi cu voi, şi toţi cei câţi au fost prooroci pentru vremea de azi vă aşteaptă cu împlinirile, ca să se bucure de munca lor. Începutul ce ţi s-a arătat în mânuţă, acesta este începutul Noului Ierusalim” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 11/24 septembrie 1990)

Acum se poate deduce fără efort că şi opera de artă a Şfântului Prooroc Constantinbrâncuşi intitulată “Masa Tăcerii” a fost tot o proorocie privind “lucrarea” de la Pucioasa.

6. Un alt text care “se evaporă” pur şi simplu în ediţia a doua a cărţii este următorul:

”… Eu am puterea şi am în fiecare din voi, dacă Mă lăsaţi pe Mine să fac ce am de făcut cu voi. Dar trebuie să înţelegeţi că planul lui Dumnezeu este bine întocmit şi nu poate lucra după placul fiecăruia, nu se poate căuta la plăcerea cuiva, pentru că nu se poate strica nimic acum din planul cel bine întocmit de Sfânta Treime…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 3 noiembrie 1990)
Cauza? Din nou, o afirmaţie inacceptabilă, chiar eretică, şi care nu mai putea rămâne la vedere: aceea că Dumnezeu cel Atotputernic are putere în om numai dacă este lăsat de om ca să aibă El putere în om. Se face confuzie aici între puterea lui Dumnezeu şi voinţa Lui. În realitate, Dumnezeu poate oricâte voieşte, dar nu voieşte să facă oricâte poate. Îndelunga Lui răbdare cu omul nu trebuie considerată ca o slăbiciune, aşa cum o prezintă Cuvântul de la Pucioasa. După teoria pucioşilor, Dumnezeu ajunge la cheremul omului şi se roagă de om ca să-I îndeplinească el planurile, “cele bine întocmite de Sfânta Treime”. Pe de altă parte, după ce afirmă că trebuie lăsat de om ca să poată face ceea ce El voieşte, Dumnezeul Pucios revine imediat, contrazicându-se: nu se poate face nimic după placul omului, iar planurile lui Dumnezeu nu se pot strica. Panseurile eretice şi contradicţiile din acest text l-au făcut indezirabil ca să poată să mai reziste în ediţia a doua a cărţii.

O altă categorie o constituie textele reintroduse. Acestea, deşi apăreau în manuscrisele pucioşeşti, fuseseră suprimate cu grijă în prima ediţie, deoarece la data aceea (anul 1995) dezvăluiau lucruri incomode, pe care liderii pucioşi încă nu doreau să le facă publice. De regulă, ele se refereau la unele dezordini, tensiuni sau stări de lucruri care nu făceau cinste „poporului” pucios, iar pe vremea aceea liderii pucioşi căutau cu orice preţ a-şi construi spre exterior o imagine idilică despre viaţa şi apucăturile adepţilor lor. Trecând anii, ei au ajuns la concluzia că nu mai are rost să-i cocoloşească pe cei greşiţi care continuă să-i ignore sau să-i dispreţuiască pe lideri, ci e mai bine să li se facă publică opţiunea lor de răzvrătiţi, ca să le fie ruşine.

Să ilustrăm aici doar două exemple de asemenea texte, suprimate în ediţia din 1995, dar reintroduse tiptil în ediţia din 2006.

1. În primul exemplu, o bună parte din „poporul” pucios era dovedit a fi neîmplinitor al „profeţiilor” Verginicăi. Despre aceşti creştini se dezvăluia că „au lepădat cele aşezate pentru acum” şi de aceea nu se mai pot bucura de serbarea de Paşti alături de cei care au rămas fideli liderilor pucioşi după moartea Verginicăi. Ei n-au vrut să împlinească cele profeţite, au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care s-a ajuns şi au scuipat pe Cuvintele pucioşeşti aduse la iveală pentru ca să fie împlinite. De aceea, lor li se promite o pedeapsă exemplară, care să-i sperie pe cei care ar mai îndrăzni să facă la fel ca ei. Casele lor vor fi zguduite şi în carnea trupului lor se va scormoni:

“Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profeţite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ţi-am spus azi că este cel mai frumos şi cel mai sfânt Paşti şi cea mai sfântă zi de înviere din viaţa ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele aşezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunşi cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toţi cei ce au numele rostit de cer prin această profeţie, şi voi scormoni şi în carne şi în piatră, şi voi zgudui toate casele de creştini care au peste ele mărturia acestei profeţii, şi voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, şi ca să te închini la idolii trupului tău şi ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu faţa la Mine pe toţi cei care au auzit de la Domnul şi au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeţii.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)

Este evident că asemenea taine nu erau deloc de făcut publice la vremea aceea, în anul 1995, an de campanie publicitară intensă pentru slava Noului Ierusalim, deoarece asta ar fi întunecat serios “poleiala firmei”.

2. Al doilea exemplu de text suprimat în 1995 şi reintrodus în 2006 ne arată că fenomenul răzvrătirii din “poporul” pucios era încă în toi. De aceea se cerea o cernere rapidă şi energică a celor fideli şi separarea lor de cei “neascultători cu cerul”, leneşi, cârtitori şi zăbavnici în “necredinţă”:

“Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru şi pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta şi să lucreze şi pentru cei leneşi, pentru cei ce zăbovesc în necredinţă şi în cârtire şi în neascultare.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)