[mariamargareta]

10. Ediţia 1995: “ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vinePăstorul cel mare să le ia în primire…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)

10. Ediţia 2006: “ …Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: “Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite”.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)

Acest text este pe departe cel mai edificator asupra falsificărilor masive privind substituirea de persoană. În ediţia a doua a cărţii sunt introduse aici în mod fraudulos explicaţii suplimentare privind noul statut al lelicăi Maria vis-a vis de “poporul” pucios: ea va fi doar un instrument pasiv şi docil prin care “spiritul Verginicăi”, acum eliberat prin moarte, comunică mai departe cu “poporul ei”. Liderii pucioşi inventează “carneţelul” în care lelica va nota tot ce-i va transmite duhul (sau duha) Verginicăi pentru “popor”. Verginica va lucra cu gura spirituală, iar lelica va lucra cu mâna materială. “Domnul” dispare pur şi simplu din dialog, iar legătura directă dintre “Domnul” şi lelica, aşa cum apare ea în ediţia întâi a cărţii, este de acum o palidă amintire (pentru cei care vor să mai aibă aducere aminte).
Un punct de interes ar putea fi cât contează o literă la liderii pucioşi.

Oricine se poate întreba de ce era nevoie să se "corecteze" cuvântul "trâmbiţă", care devine "trâmbiţa", în ediţia a doua a cărţii. La prima vedere, de această corecţie nici nu era nevoie, căci sensul frazei pare că nu se schimbă. Meticulozitatea aceasta neobişnuită ar putea ascunde însă în ea o temere viscerală a liderilor pucioşi (care îi va împinge spre un fals calificat) : teama ca nu cumva cititorul să interpreteze că “trâmbiţa” de care se vorbeşte ar putea fi lelica Maria. Plecând de la această supoziţie, o explicaţie posibilă ar fi aceea că, în prima variantă, expresia completă "vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta" s-ar putea interpreta la citire "vei suna prin trâmbiţă de trezire şi de pregătire, prin surioara ta", ceea ce ar fi indezirabil pentru liderii pucioşi, care nu admit că lelica Maria (sora Verginicăi) a fost şi ea "trâmbiţă". În schimb, textul "corectat": "vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie" ar putea fi interpretat fie ca "vei suna tu, cea care eşti trâmbiţa de trezire , pe sora ta, care cu mâna să scrie" , fie, în altă variantă, "vei suna în trâmbiţa de trezire , pe sora ta, care cu mâna să scrie". Deşi acest raţionament poate părea puţin forţat, el rămâne plauzibil, în contextul celorlalte falsuri interesate de acest gen. Oricum ar fi, această modificare nu s-a făcut ea fără rost, îndată ce putea foarte bine să lipsească şi nimeni n-ar fi observat necesitatea ei.


11. “ …O, sufleţelele Mele, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 3 mai 1983)

11. “ …O, sufleţelele mele, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 20 aprilie/3 mai 1983)


12. “ […] că Eu socotesc că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum până-n mormânt. Acum când cer Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 iulie 1983)

12. “[…] că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 21 iunie/4 iulie 1983)

Din nou o manevră subtilă a liderilor pucioşi: prin trecerea de la persoana I la persoana a III-a, “Domnul” dispare din peisaj, deci nu “Domnul” este cel care îi grăieşte lelicăi din ceruri, ci şpiritul nemuritor al Verginicăi.