[mariamargareta]

13. “ […] Numai lume, tată, lume fără Dumnezeu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 11 septembrie 1983)

13. “ […] Numai lume, lume fără Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 29 august/11 septembrie 1983)


Nici aici nu apare vreo modificare de majusculă, dar cuvântul “tată” pus la cazul vocativ este folosit în mod exclusiv, în toată cartea, de către personajul misterios care se dă drept “Domnul”. Dispariţia acestui cuvânt face ca subiectul frazei adresată “poporului” prin lelica Maria să nu mai fie “Domnul” (aşa cum reieşea din ediţia întâi), ci duhul (duha) Verginicăi.

14. “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc Eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc Eu. Israele, fii încrezător în acest Eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest Eu…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 5 februarie 1984)

14. “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc eu. Israele, fii încrezător în acest eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest eu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 23 ianuarie/5 februarie 1984)


15. “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hainuţa, nu se poate strecura la Mine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 noiembrie 1984)

15. “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hăinuţa, nu se poate strecura la Domnul ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 22 octombrie/4 noiembrie 1984)


16. Ediţia 1995: “ …Fiecare sfânt ocroteşte şi are grijă de sufletul care-i poartă numele. Tată, cereţi ajutorul sfântului, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 4 noiembrie 1984)

16. Ediţia 2006: “ …Fiecare sfânt ocroteşte şi are grijă de sufletul care-i poartă numele. Cereţi ajutorul sfântului, […] ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 22 octombrie/4 noiembrie 1984)

Aceeaşi observaţie ca la poziţia 13., de mai sus. Recidiva confirmă caracterul intenţional al falsului, prezentat drept "corecţie".


17. “…Scumpii Mei, vă iau cu barca şi vă trec apa […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 17 decembrie 1984)

17. “…Scumpii mei, vă iau cu barca şi vă trec apa […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 4/17 decembrie 1984)


18. Ediţia 1995: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii Mei, că staţi de vorbă cu unul din Sfânta Treime…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 1995; fragment din mesajul datat la 17 decembrie 1984)

18. Ediţia 2006: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii mei, când staţi de vorbă cu Unul din Sfânta Treime.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 4/17 decembrie 1984)


Modificarea cuvântului “că” în cuvântul “când” nu e deloc întâmplătoare, ci ascunde şi ea un fals calificat. Expresia “că staţi de vorbă” ilustrează că dialogul dintre “Domnul” şi popor, prin gura lelicăi Maria, este la timpul prezent: acum şi aici, “Domnul” vorbeşte cu poporul pucios, deci prin lelica Maria vorbeşte Domnul ca printr-o "trâmbiţă". Dimpotrivă, expresia contrafăcută “când staţi de vorbă” face ca întreaga frază să devină o recomandare de uz general, atemporală, care n-are nici o legătură cu şedinţa de spiritism la care poporul pucios tocmai participă, iar lelica este doar pe post de medium, vorbind prin somn cataleptic tot ceea ce primeşte de la duhul.
De la duhul (sau duha)Verginicăi, evident.

Cu asemenea numere de prestigitaţie spiritistă, liderii pucioşi cei iuţi de mână şi ascuţiţi la minte au profitat mereu de nebăgarea de seamă a multora, pe care i-au amăgit cu poveşti cu dialoguri de îngeri şi de duhuri, cu prooroci care vorbeau prin somn şi clarvăzători providenţiali care coboară cu ochii închişi, în miez de noapte, cerul pe pământ, prin viziuni aberante şi spiciuri ingenios falsificate.