Citat:
În prealabil postat de windorin
Nu, ai inteles gresit.
Cel care poate iubi sincer si curat o fosta persoana desfranata trupeste (fie ea femeie, ori barbat) da dovada de o mare noblete sufleteasca, in sensul ca nu da voie unei patimi sa stigmatizeze pe veci un om, inselat din pricina tineretii ori a altor motive. Nu exista om fara patimi, insa unele sunt mai greu de acceptat decat altele, dupa cum ai si vazut ca reiese din aceste discutii.
Sper sa fi reusit sa ma exprim destul de clar. Daca nu, mai incercam. :)
|
Dar...nu da dovada de o mai mare noblete sufleteasca decat oricare altul care iubeste sincer si curat o femeie care are patima iubirii de arginti, sau caracterizata de logoree, mandra..sau, sau...sau.
Intr-adevar nu exista om fara de patima, la fel cum unii pot ierta desfranarea pentru ca nici nu li se pare greu de indurat, si nu simt ca ar avea ceva de iertat, sau li se poate parea un aspect normal al societatii actuale...este?
La fel de adevarat e faptul ca exista oameni care trec cu vederea orice, pe care nu ii socheaza nimic din ceea ce ii poate soca pe altii, sau indeparta...insa nu neaparat in baza unei iubiri crestine nemaivazute, ci poate exact din lipsa de valori morale, principii sanatoase...sau poate din lipsa de siguranta de sine, de teama de a nu ramane singuri, si de a pastra singura persoana care a fost receptiva la ei.
Nu putem noi sti de ce ajunge cineva sa se casatoreasca cu un "desfranat" in opinia unora, cand pentru el poate nici nu e...iar motivele pentru care unii pot dezvolta relatii de genul pot fi multiple; la baza acestor relatii putand sta foarte bine erosul, mai mult decat alte conotatii religioase imprastiate din condei pe aici.