[mariamargareta]

187. “Fenomenul Pucioasa”: un “fenomen” cu trei explicaţii posibile (I)

I. “Şfânta trâmbiţă şi proorociţă Virginia” şi cei trei aspiranţi la proorocie din spatele ei: omul, diavolul şi Dumnezeu (III)

Se ştie că tulburarea disociativă este o tehnică de supravieţuire foarte creativă, care permite indivizilor să suporte sau să păşească peste circumstanţe disperate, aparent fără soluţie, pentru a-şi conserva câteva zone de funcţionare sănătoasă. Atunci când se confruntă cu situaţii traumatice copleşitoare, din care se pare că nu mai există scăpare, un copil poate recurge la o “evadare” în mintea sa. Copiii folosesc fuga de realitate sau îşi construiesc mental experienţe senzoriale care transcend lumea materială palpabilă, ca un mod de apărare extrem de eficace împotriva durerii fizice şi/sau emoţionale acute sau contra anticipării îngrijorătoare a suferinţei. Prin acest proces disociativ, gândurile, sentimentele, amintirile şi percepţiile experienţei traumatizante pot fi separate psihologic, iar trauma îşi găseşte o soluţie: fie ea este exteriorizată, ca şi când nici nu s-a întâmplat, fie este soluţionată de o persoană-surogat, exterioară eului, dar percepută ca un “alter-ego”. Două sau mai multe “entităţi” preiau controlul asupra comportamentului persoanei la un moment dat. Aceste entităţi, denumite uneori “personalităţi alternative”, “alter-ego-uri”, “părţi”, “stări de conştiinţă”, “stări al ego-ului” sau “identităţi”, despovărează pe individ de angoasa produsă de abuzul fizic sau emoţional.

Gradul de disociere la un individ este evaluat de medicii psihiatri folosind Scala Experienţelor Disociative. Aplicând această scală, s-a constatat şi care este gradul de incidenţă procentuală pentru anumite manifestări tipice la pacienţii diagnosticaţi cu tulburare de identitate disociativă:

a) 90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor
b) 87% - declară că aud voci care le vorbesc
c) 82% - declară că aud voci care vin din interiorul lor
d) 81% - simt că o altă persoană îi controlează
e) 81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie
f) 73% - când vorbesc despre propria persoană mai spun şi “noi”
g) 70% - declară că există o altă persoană în interiorul lor care poartă un alt nume
h) 62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut
i) 56% - trăiesc sentimente de derealizare
j) 44% - nu recunosc persoane care se comportă familiar cu ei
k) 42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
l) 31% - observă că apar, nejustificat, diferite obiecte în jurul lor
m) 27% - în diferite momente, au scrisuri diferite

Să reluăm aceste criterii unul câte unul şi să căutăm pentru fiecare din ele în ce măsură vom regăsi în scrierile oficioase ale pucioşilor texte de unde să rezulte care dintre aceste experienţe disociative nu îi erau străine Verginicăi.

a) 90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor

Verginica vorbea în timpul nopţii, aşezată pe un pat, aparent adormită. În cameră erau rude, vizitatori şi adepţi, dintre care câţiva mai apropiaţi consemnau în scris ceea ce auzeau din gura Verginicăi. Din gura ei ieşeau fraze care se declarau pe sine că provin de la altă entitate, denumită când Dumnezeu, când Iisus, când Duhul Sfânt.

Exemplul 1. În care “Iisus Hristos” vorbeşte din trupul Verginicăi, de unde trâmbiţează vestindu-Se despărţit a doua oară cu duhul de trup (se ştie că prima oară a fost atunci când a fost răstignit pe cruce):

“ Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ [...] Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la Praznicul Învierii, anul 1955)

“ ...Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul, ci cu Duhul. Acest Eu, nu e trupul acesta, ci e Duh, şi plutesc prin văzduh şi grăiesc cu Duhul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 6 mai 1977)

Exemplul 2. În care “Duhul Sfânt” grăieşte din trupul Verginicăi, prin gura ei:

“ Copiii Mei, vorbeşte Duhul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1 mai 1960)

Exemplul 3. În care “Dumnezeu” grăieşte din trupul Verginicăi, prin gura ei, vorbind cu...Verginica:

“ Eu sunt Dumnezeu, nu acest trup. Eu sunt, Care vorbesc cu tine, şi tu nu vezi că Eu sunt mereu lângă tine. Plânge acest trup. Iar acum, când se va despărţi de Mine se va mâhni[...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 20 ianuarie 1973)

b) 87% - declară că aud voci care le vorbesc

În cursul şedinţelor de “comunicare”, Verginica angaja uneori un dialog cu una sau mai multe persoane din lumea “de dincolo”, dialog în care Verginica vorbea fizic, şi de fapt vorbea în numele tuturor, căci gura ei punea întrebările şi tot ea dădea şi răspunsurile. Vom da aici câteva exemple.

Exemplul 1. În care Tatăl ceresc îi vorbeşte Verginicăi, iar ea se prinde cu El în dialog:

“— Verginico, ce faci?
Verginico, Mă cunoşti cine sunt Eu?
— Da, Doamne, Te cunosc. Eşti Tatăl ceresc.
— Sunt. Să nu Mă uiţi niciodată. Să scrii copiilor Mei aşa, că de mii de ani vorbeşte Domnul cu ei. [...] Scrie, Verginico, mărgăritarele Mele şi le dă copiilor Mei să le citească, că de mii de ani vorbeşte Domnul [...]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 20 ianuarie 1963)

Exemplul 2. În care vorbeşte Domnul cu Verginica, prin gura ei:

“Spune, Verginico, la cei rămaşi lângă profeţia Mea, să asculte de cuvintele Domnului, [...] Spune, măi Verginico, spune, că aceste porunci, cine nu le înţelege, este lipsit de înţelepciune, şi greu îi va fi. [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 15 aprilie 1965)

Exemplul 3. În care, prin gura Verginicăi vorbeşte Domnul cu Verginica, apoi Maica Domnului cu Fiul ei, apoi Maica Domnului cu Verginica:

“ Verginico, fii atentă că vei vorbi cu sfânta Maică a Domnului. Fii atentă, Verginico, la Maica Domnului.
— Fiul meu, Fiul meu, Fiul meu, ascultă-mă! Înlătură aceste oştiri diavoleşti, care au cer negru între cer şi pământ. Fiul meu, mor copiii Tăi toţi. Nu-i lăsa să moară [...]. Tu, Fiul Meu, să fii bun şi milostiv cu ei.
Verginico, Verginico, fii tare şi îmbărbătează pe copiii Fiului Meu [...] Du-te, Verginico, şi spune fiilor Domnului meu tot ce ai văzut şi tot ce eu te-am învăţat.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 23 august 1972)