187. “Fenomenul Pucioasa”: un “fenomen” cu trei explicații posibile (I)
I. “Șfânta trâmbiță și proorociță Virginia” și cei trei aspiranți la proorocie din spatele ei: omul, diavolul și Dumnezeu (IV)
Exemplul 4. În care, prin gura Verginicăi vorbește mai întâi Domnul cu Verginica, anunțând-o că va fi vizitată de două personaje spirituale : arhanghelul Mihail, care va veni la vorbitor cu spiritul tânărului inginer Mihail, cel care a fost recent înjunghiat într-o cârciumă. Apoi vorbește spiritul celui decedat cu mama sa, prin “Telefonul Duhovnicesc”, care este Verginica. Aceasta, deși aparent doarme, aude întrebările și răspunsurile, pe care apoi le reproduce prin viu grai, ca un “telefon fără fir” între lumea văzută și cea nevăzută. Mama celui decedat se află printre cei din cameră și aude ce-i spune spiritul. Acesta se află probabil în Purgatoriu (!?), îndată ce, acolo unde se află, pentru unii e mai bine, pentru alții e mai rău și se chinuiesc. În final, spiritul îl îndeamnă la prozelitism pucios pe “păstorul” Daniel (zis nea’Mișu) și le transmite “sărutări de mâini prin telefonul duhovnicesc” la toți cei prezenți la acest spectacol de spiritism nocturn. Acest dialog cu spiritul mortului Mihail este o veritabilă ședință de spiritism și el s-a repetat de cel puțin patru ori în anul 1974 (doar patru ședințe sunt consemnate în Cartea pucioșilor, dar se pare că au mai fost și altele):
“ Iată-l pe Mihail, iarăși vine, însoțit de Mihail arhanghelul.
...Fiule Mihaile, vorbește cu mama ta. Îndrăznește și vorbește [...]
— Mamă, mă cunoști tu pe mine? Mamă, eu sunt Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc. Nu-mi pare rău că m-am mutat din lume, că m-am mutat de pe pământ la cerul sfânt [...]
...Vai de copiii care-și prigonesc părinții, că mult se chinuiesc aici![...]
... Nenea Mișu, apropie-te de telefon. Ai grijă de mama mea, întărește-o și pe mama mea. Eu sunt un fiu ucis de tâlhari. Cu greu m-am despărțit de trup. Nenea Mișu, ești rugat de mine, adu și pe tatăl meu și pe fratele meu pe calea pe care urmezi matale [...]
...Sărutări de mâini nene Mișu, și ție, mamă, și la toți de față. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 6 iunie 1974)
Exemplul 5. În care, prin gura Verginicăi (pe post de difuzor) vorbește mai întâi Domnul cu arhanghelul Mihail, care îl aduce iarăși la vorbitor pe spiritul tânărului Mihail, ca să vorbească la “Telefonul Duhovnicesc” cu mama lui de pe pământ. Apoi vorbește (tot prin gura Verginicăi, pe post de telefon mobil) spiritul lui Mihail, care dezvăluie că nu se află în locul de veci; adică nu este nici în Rai, nici în Iad, ci undeva între (probabil, în Purgatoriu !?). Spiritul chemat o îndeamnă (printre altele) pe mama sa “să iubească telefonul”, adică pe “sfânta” Virginia.
“ ...Mihaile, adu-l pe Mihail la telefonul Domnului Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu mama. Adu-l Mihaile. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
De ce ai oftat , Mihaile?
— Doamne Iisuse Hristoase, nu sunt vrednic să-ți mulțumesc pentru binele pe care mi-l dăruiești.
Sărut mâna, mamă! Apropie-te de mine.
Mamă, locul în care sunt acum, nu acesta este locul de veci, ci după judecată [...]
Mamă, să fii credincioasă și iubește telefonul și pe Dumnezeu [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12 iulie 1974)
Exemplul 6. În care, prin gura Verginicăi (mai întâi pe post de difuzor) vorbește pentru început Domnul cu arhanghelul Rafail, căruia îi cere ca să-l aducă din nou la vorbitor pe spiritul tânărului Mihail, ca să vorbească la “Telefonul Duhovnicesc” cu mama lui. Acest “telefon mobil” este de fapt gura Verginicăi, care de fapt e pe post de video-telefon half-duplex, căci Mihail o vede pe mama lui, dar mama lui nu-l vede pe “Mihail”; “lucrul acesta nu se poate”, căci condițiile tehnice și progresul tehnologic (rămas în urmă în cer față de inovațiile de pe pământ) nu permit (încă). Păstorul Daniel (nea’Mișu) e provocat să deosebească vocea spiritului lui Mihail, adică să observe că duhul de noapte al lui Mihail vorbește de fapt la telefon (sau videofon) prin modem-ul duhovnicesc, care este Duhul Domnului. Spiritul lui Mihail dezvăluie bârfele care circulă pe la el, prin Purgator: “Se aude că Dumnezeu judecă lumea”. Mai dezvăluie că în Purgator nu e chiar așa de rău, dar o să-i mute și de acolo. Acolo multe suflete stau flămânde, ca într-un lagăr de exterminare, că nu le dă nimeni să mănânce, adică ori e criză de alimente, ori nu e nimeni milostiv pe acolo, ca să le umple și lor burțile:
“ ...Rafaile, du-te și adu-l pe fiul răposat, Mihail, la mama lui ca să vorbească.
Fiule Mihail, o vezi pe mama ta? Privește-o bine, că ea nu te vede pe tine; lucrul acesta nu se poate. Daniele, să auzi și tu vocea acestui tânăr și să deosebești duh, de Duh. Prin Duhul Meu vorbește Mihail și găiește mamei sale. Amin.
— Mamă, eu vorbesc cu tine prin Duhul Domnului Iisus Hristos. Se aude că Dumnezeu judecă lumea. Mamă, unde sunt, nu e rău, dar nu stăm aici, și ne vor muta.[...] Multe suflete ca mine nu mănâncă, mamă, că nu le dă nimeni, și așteaptă fiecare mâncare, dar nu le dă. Multe suflete ar mânca, dar nu au ce mânca. Mamă, multe suflete ar vrea o bucată de hrană, dar nu au de unde lua.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4 august 1974)
Apoi se întâmplă ceva îngrijorător: ori că apar perturbații în transmisia telefonică, ori că spiritul lui Mihail se descurcă cu greu în complexitatea tehnică a telefonului mobil, dar noroc că e îngerul lângă el și-l învață cum să apese pe butoane:
“Mamă, cu greu vorbesc la telefon. Am însoțitor lângă mine și îmi arată cum să vorbesc cu tine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4 august 1974)
Totuși, spiritul lui Mihail răposatul nu se poate abține să nu laude telefonul mobil (pe Verginica, adică) minunându-se de radiațiile electromagnetice pe care le emite:
“ ...Mă uit la telefonul cu care vorbesc cu tine, mamă, și mă uit la razele lui, că mare minune este lucrul acestui telefon.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4 august 1974)
În final, spiritul răposatului o îndeamnă pe mama lui să facă o donație cât de mică (doar o căsuță și un petecuț de teren) unui “copilaș” pucios; nu-i dă numele, dar pe care, desigur, i-l va indica telefonul (care a redevenit vasul de cinste Verginica), căci telefonul e la mare preț pentru pucioși ca să comunice ei pelcați “dincolo”, și de aceea trebuie iubit, îngrijit și ocrotit ca ochii din cap, căci el este scula care joacă rolul de intermediar (medium) între cei morți și cei vii:
“…Mamă, fă cum ți-am spus eu. Partea mea, care mi se cuvenea mie, s-o dai la săraci. Pe petecuțul de pământ care îl aveai de vânzare, să faci o căsuță unui copil de al lui Dumnezeu”
Mamă, mult iubește Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îți vorbesc ca la telefon, dar plânge Dumnezeu de el, că e supărat de cei ce-l lovesc și nu-l prețuiesc. Păstrați acest telefon, că mare valoare are între cer și pământ, între morți și vii. Păstrați-l și apărați-l.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4 august 1974)
Exemplul 7. În care, prin gura Verginicăi vorbește Domnul cu Vergina, mama tânărului Mihail care a murit înjunghiat; apoi vorbește și spiritul lui Mihail cu mama sa la “Telefonul Duhovnicesc” (gura și urechile Verginicăi):
“— Mamă, să nu mai plângi, că dacă ai fi lângă mine, ți-aș arăta. Tot trup suntem, dar trup duhovnicesc, căci cel pământesc merge în pământ, și rămâne trupul duhovnicesc.[...] Nu mai sunt cu părintele Dimitrie, că m-a trecut în altă cameră mai jos, din cauză că sunt opărit de tine, mamă. Mamă, pentru aceasta să te ungi cu mir de la preot, cu acel a cu care se ung copiii care se botează. [...]
Mamă, mă ia îngerul. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 20 noiembrie 1974
|