Sectele reprezintă instituționalizarea unui mare păcat, păcatul mândriei. Sloganul tuturor sectelor este: “Noi suntem singurii aleși... noi suntem singurii credincioși... noi suntem singurii mântuiți”. De aici rezultă că toate, mai puțin una (care este singura care ar putea eventual să aibă dreptate), sunt în mod sigur mincinoase. Probabilitatea de a da tocmai peste secta care (eventual) spune adevărul este aproape nulă. Iar tatăl minciunii știm cine este.
În momentul când cineva aderă la o sectă, el nu mai realizeză că la baza alegerii lui stă mândria altora, care au avut idei novatoare, și pe care el (indirect) o certifică prin gestul său de adeziune. Adică, “este bine ce au făcut ei, căci turnul zidit de ei se înalță până la cer...să fac și eu la fel, măcar o cărămidă să zidesc la acest turn.”
Pericolele sunt cel mai adesea insesizabile (căci temelia turnului Babel pare sănătoasă și solidă) dar uneori pot lua forme monstruoase. Amintiți-vă secta lui Jim Jones, “Templul popoarelor”, care a dispărut prin sinuciderea colectivă a aproape o mie de adepți care au băut otravă, dar a reapărut imediat într-o formă moderată, deoarece câțiva adepți au scăpat cu viață. Amintiți-vă de David Koresh. Amintiți-vă de “Copiii Domnului” , cerșind pe străzile marilor metropole ale vestului. Amintiți-vă de crimele sectei lui Charles Manson (“The Family”), ale sectei Aum sau ale sectei “Templul Soarelui”. Amintiți-vă de familiile destrămate ale adepților pucioși de la noi, care au lansat inovația “căsătoria nu este Taină, ci instituționalizarea desfrâului. Ea nu este de la Dumnezeu, căci Dumnezeu a oprit căsătoria! De acum încolo, toți copiii care vor mai fi născuți vor fi ai diavolului”. Amintiți-vă de Joseph Smith, care a inventat un alt “Isus Hristos” și “O Altă Evanghelie: Cartea lui Mormon”, și care a decretat că poligamia este un precept impus de Dumnezeu.
Amintiți-vă mai ales de perspectiva de după moarte a celor care persistă în păcatele capitale. Iar mândria este primul dintre ele, chiar dacă n-o fi cel mai mare.
Sectele trebuie demascate fără șovăială, fără odihnă și fără așa-zisa “compasiune și milă creștină”, ci cu râvna apostolului Pavel, înainte ca ele să facă noi crime, mai mari sau mai mici. Orice cochetărie sau complicitate cu sectele este o ofensă adusă martirilor sfinți, care și-au dat viața pentru Adevăr. Fiecare om scos cu forța din ghiarele sectelor înseamnă o viață salvată. Fiecare om împiedicat să admire prostește falsele lor minuni este protejat de riscul de a cădea victima propriei sale curiozități.
|