[mariamargareta]

187. “Fenomenul Pucioasa”: un “fenomen” cu trei explicaţii posibile (I)

I. “Şfânta trâmbiţă şi proorociţă Virginia” şi cei trei aspiranţi la proorocie din spatele ei: omul, diavolul şi Dumnezeu (VI)

d) 81% - simt că o altă persoană îi controlează


Exemplul 1. În care, Domnul vine la Verginica şi o scoală şi îi spune să se pregătească şi să aştepte ca să vină Domnul la ea:

“— Verginico, scoală-te din aşternutul tău, căci Eu îţi voi da ţie de lucru. Verginico, pregăteşte un caiet şi pană, fiind în aşteptare să vină Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 20 ianuarie 1963)

Exemplul 2. În care, Domnul vine la Verginica şi îi spune să se pregătească de muncă, dacă vrea să şi mănânce:

“... — Verginico, hai la muncă, Verginico, căci cine nu munceşte, nu mănâncă. Cine nu-şi strânge în hambare nu va avea. Ia te uită la mâna Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 19 ianuarie 1968)

Exemplul 3. În care, Dumnezeul de la Pucioasa recunoaşte, într-un exces de sinceritate, că El este cel care i-a dat suferinţă Verginicăi, şi că a făcut-o doar pentru plăcerea Sa. Fiecare “coborâre” de duh în trupul Verginicăi înseamnă un mare chin pentru vasul proorocesc:
“Unde să mai transport vasul Meu, că nu mai poate ţine durerea? Că i-am dat suferinţă, căci aşa Mi-a plăcut să fie ca Mine………” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 4 septembrie 1966)

“— Păstraţi-vă, că e gata să nu mai cobor, că prea mult chinuiesc acest vas” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 11 noiembrie 1979)

Exemplul 4. În care Verginica primeşte porunci atât de la “Domnul”, cât şi de la “Sfinţii Voievozi Mihai şi Gavriil”, şi se teme de pedeapsa neîmplinirii lor. “Domnul” trimite emisari la copiii lui Israel pe Verginica şi pe “Sfinţii Voievozi”, apoi prooroceşte căderea lui Gog:

“... — Verginico, cine a trâmbiţat din trâmbiţă?
— Doamne, eu am trâmbiţat.
— Cu ce trâmbiţă ai trâmbiţat?
— Doamne, am trâmbiţat cu trâmbiţa bărbatului acesta, că a venit la mine şi mi-a dat să cânt. Eu n-am vrut să cânt,[...] şi a vrut să cânte el cu ea, şi trâmbiţa nu a cântat, şi mi-a dat mie să cânt cu ea. Eu nu vreau să cânt, dar,[...]Doamne, dacă eu am greşit că am trâmbiţat, să mă ierţi şi să nu mă pedepseşti.
— Verginico, să nu mai trâmbiţezi, să nu le mai faci voia, căci ei vor să vadă semne şi minuni prin tine [...] Fii atentă, Verginico, şi îţi poruncesc să scrii această călătorie.[...] Îţi poruncesc, Verginico, să nu laşi deoparte sfatul Meu. Scrie-l şi dă-l creştinilor să-l citească, căci Mă cutremur de faptele lor rele.[...]
— Verginico, scoală-te să mergi cu noi, să mergi şi să auzi pe fiii lui Israel cum se bocesc şi plâng cu jale mare. Noi suntem voievozii Mihail şi Gavriil.
— Nu, fiul Meu Mihail, nu Eu am adus jalea asupra lor şi nu Eu îi amărăsc, ci ei Mă amărăsc pe Mine. [...] De unde, fiul Meu Mihail, să iau carne? căci ei plâng şi Îmi cer carne. I-am lăsat să plângă.[...]
Tu, fiul Meu Mihail, te duci cu Verginica, vasul Meu, în casa copiilor lui Israel [...] Nu mai pot, fiul Meu Mihaile, să duc greutatea acestui popor.
Eu sunt Fiul Omului. Profeţeşte împotriva lui Gog: Eu sunt, Goge! Sunt Domnul şi Dumnezeul lui Israel, pe care tu nu-L cunoşti. [...]
Goge, Goge, vei cădea pradă păsărilor de tot felul. Goge, Goge, domn al roşului, cădea-vei!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 25 decembrie 1964)

e) 81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie

Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la Verginica în Cartea Pucioşilor.

f) 73% - când vorbesc despre propria persoană mai spun si “noi”

Exemplu. În care Verginica foloseşte din dreptul ei şi/sau al lui “Dumnezeu” expresiile “lucrurile Noastre”, “Copilaşii Mei” şi “Copilaşul Meu”:

“ ...Adevărat vă spun: dacă nu învăţaţi lucrurile Noastre veţi muri împuşcaţi sau înecaţi sau arşi. [...] Fiilor, lui Avraam i-am spus: [...] Copilaşii Mei, nu vor mai avea loc domnii în bloc.[...] Copilaşul Meu, să nu te faci domn.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21 aprilie 1974)

g) 70% - declară că există o altă persoană în interiorul lor care poartă un alt nume

Exemplu. În care Verginica declară că deşi glasul ei este de femeie, vorbeşte din ea un bărbat (Dumnezeul Pucioasei):

“...Fiţi credincioşi. Luaţi aminte la aceste cuvinte. Este greu, tată, să creadă cineva în cuvântul acesta, pentru că nu este glas de bărbat, ci este de femeie. Fericiţi veţi fi voi dacă veţi crede şi veţi asculta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1 august 1979)

h) 62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut

Exemplul 1. În care, adeptul pucios Costache Cristea dă mărturie despre faptul că Verginica nu-şi mai amintea nimic din ce a vorbit:

“În noaptea sfintelor Paşti 1955, când preotul în biserică a zis: „Hristos a înviat!“, s-a ridicat şi ea zicând: „Hristos a înviat!“. Mama ei s-a înspăimântat, dar s-a liniştit când a văzut că se aşează pe pat, adoarme şi continuă să vorbească. Când s-a trezit, a cerut să mănânce, şi, fiind întrebată, nu ştia nimic din ce s-a vorbit. Vorbise Domnul prin gura ei lucruri minunate. De atunci a vorbit Domnul prin gura ei, aducând din cer învăţături vrednice de urmat [...]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 54)

Exemplul 2. În care, adepta pucioasă Ocolescu Elvira dă mărturie că Verginica vorbea fără să-şi aducă aminte ce a vorbit:

“Maica Verginica nu ştia niciodată ce se vorbeşte, şi când se trezea, ne întreba pe noi dacă a vorbit Domnul. În tot acest timp cât se vorbea, ea vedea un porumbel alb, din ciocul căruia porneau trei funii de lumină, împletite, care intrau în gura ei. Acesta era semnul ei că s-a vorbit, dar nu ştia ce s-a vorbit.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 67)

Exemplul 3. În care, adepta pucioasă monahia Belinschi Gabriela dă şi ea mărturie că Verginica vorbea fără să-şi aducă aminte ce a vorbit:

“Am cunoscut-o în anul 1979, în casa unor creştini din Răcăciuni, judeţul Bacău. Am rămas pătrunsă de puterea Duhului Sfânt, Care sălăşluia în ea, de blândeţea şi bunătatea care o caracteriza, şi mai ales de umilinţa ei. În acea zi Domnul a coborât în ea prin cuvânt. În timpul vorbirii cobora peste ea un somn divin, iar Domnul prin gura ei vorbea cu noi. Când vorbirea era pe sfârşite, Domnul spunea: „Treziţi trâmbiţa Mea!“. Atunci cineva o mişca, şi ea se ridica şi întreba: „A vorbit Domnul?“.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 79)