Citat:
În prealabil postat de mariamargareta
În zilele noastre, prin disprețul lor față de Tradiție, sectele evoluează în direcții neașteptate și pot deveni oricând foarte periculoase, chiar dacă acum nu sunt.
|
De acord. Dar acum nu sunt. Acum, pericolul cel mare este dat de ateism și de deismul pe care îl întâlnim mai des decât ateismul. Sunt oameni care cred în principiu într-un creator, care figurează în scripte ca aparținând religiilor apostolice, dar care ajung la slujbă din An în Paști sau chiar mai rar, care nu cred că Isus a întemeiat o Biserică și, dealtfel, Isus nici nu a fost Dumnezeu, ci un om cu niscai puteri paranormale. Dintre aceștia ajung unii la secte, nu din oamenii care sunt întăriți prin viața de credință și, în mod deosebit, prin Sf Taine. Având în vedere că sufletul lor era în pericol și mai înainte, practic prin trecerea lor la secte nu se pierde un suflet care altfel nu s-ar fi pierdut. Dimpotrivă, putem spera că, printr-o anumită disciplină a practicii de credință pe care o găsesc în secte (așa deformată cum e ea), oamenii aceștia se vor apropia de condiția de a fi căutători ("
in statu viae) și vor sfârși prin a ajunge la Adevăr, așa cum îl propovăduiește Biserica.
Hai să o luăm altfel. Să presupunem că ceea ce ne mântuiește este pictura. Dar sunt multe școli în care ceea ce se predă este desenul. Noi vorbim aici de oameni care nu au pictat niciodată și nici măcar nu au desenat. Sunt prinși la înghesuială de apologeții desenului și atrași în cercurile lor de desen. Deocamdată, nu pictează acolo, dar sunt ceva mai aproape de pictură decât erau mai înainte.