[mariamargareta]

187. “Fenomenul Pucioasa”: un “fenomen” cu trei explicaţii posibile (I)

I. “Şfânta trâmbiţă şi proorociţă Virginia” şi cei trei aspiranţi la proorocie din spatele ei: omul, diavolul şi Dumnezeu (VIII)


k) 42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la Verginica în Cartea Pucioşilor.

l) 31% - observă că apar, nejustificat, diferite obiecte în jurul lor

Exemplul 1. În care, adeptul pucios Şerban Mihai Viorel povesteşte în “mărturia” sa despre apariţia neaşteptată a unui fir de busuioc verde în timpul unei “lucrări prooroceşti” ale Verginicăi:

“Altă dată, aflându-ne la o vorbire, a zis Domnul: "Iată, vă fac o minune". Şi ne-a dat un fir de busuioc verde, de care ne-am bucurat şi ne-am minunat, căci era iarnă şi nu se găsea busuioc verde prin apropiere.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 64)

Exemplul 2. În care adepta pucioasă Dănciucă Elena povesteşte despre apariţia unei fotografii misterioase, făcută de Sfântul Apostol Luca:

“Sora Verginica se sculase, se dăduse la marginea patului neputincioasă ca întotdeauna. [...] Dar am întrebat-o eu: soră Verginica, ce a fost lumina aceasta? Ea mi-a spus: a fost sfântul apostol Luca cu un aparat de fotografiat în timpul cât eu priveam pe Domnul înaintea mea. Nu a mai trecut mult şi iarăşi Domnul Iisus Hristos a venit şi i-a vorbit depre momentul luminii care s-a văzut. Şi i-a spus: “Verginico, mâine dimineaţă vei găsi ceva pe masă şi voi veni iar şi-ţi voi spune ce să faci”. Dimineaţa când ne-am sculat, era această fotografie pe masă. [...] Ne-am uitat bine la fotografie, ne-am uitat amândouă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 1995, pag. 658)


m) 27% - în diferite momente, au scrisuri diferite
Nu au fost (încă) depistate exemple referitoare la Verginica în Cartea Pucioşilor.

Tulburarea de disociere poate alterna cu faze de tulburare prin depersonalizare, episoade în care apare sentimentul detaşării de propria persoană, ca şi cum subiectul ar fi un observator extern al corpului sau şi proceselor sale mentale.
Pe perioada experienţei de depersonalizare se menţine însă contactul cu realitatea externă. Depersonalizarea produce distres de intensitate clinică sau /şi dizabilitate.
Acest sindrom debutează , de regulă, în adolescenţă, şi poate degenera în manifestări schizoide si alte tulburări psihotice în care contactul cu realitatea este alterat – halucinaţii auditive, delir, comunicare între personalităţi diferite (tulburare de identitate disociativă)

Or, din citatele de mai sus reiese clar că Verginica a trecut cam prin toate aceste simţăminte patologice:
– detaşarea de propria persoană,
– distres (stres care depăşeşte o intensitate critică, determinat în mare măsură de procesele mentale prin care trece o persoană atunci când întâmpină situaţii de criză sau situaţii neplăcute în viaţă),
– dizabilităţi ( modificări personale de percepţie şi de comportament cauzate în mod direct de o boală, un accident, ori o altă cauză de sănătate care poate fi tratată sau ameliorată prin intervenţii medicale)
– ruperea tranzitorie a contactului cu realitatea externă,
– manifestări schizoide,
– halucinaţii auditive,
– delir,
– comunicare între personalităţi diferite (tulburare de identitate disociativă).

În concluzie, există argumente solide care, cumulativ, susţin o participaţie personală, dar patologică, a omului Verginica la comunicările zise “cereşti” care stau la baza catehismului pucioşesc, iar punctul de vedere al lui Nicodim Pucioşitul (“Prin Sfânta Virginia nu vorbea omul”) este substanţial eronat.