Citat:
În prealabil postat de sophia
Am explicat mai sus cum vad eu problema. Problema este ca am auzit ca unii primesc canoane care ii darama si nu e vorba de rugaciuni, ci de lucruri fizice extreme. Iar pentru mine suferinta este o pedeapsa de la Dumnezeu cumva. Nu cred ca intotdeauna. Suferinta mai vine si fara pacat, ca incercare. E greu de explicat.
Si se mai intampla si altfel: uneori cand faci ceva rau iti capeti pedeapsa de sus (patesti tu ceva, sau pierzi, sau ti se strica ceva, sau chiar nu-ti iese fapta rea pe care o planuiesti). Dumnezeu acolo sus vede si te mai trage de maneca.
Milostenia, rugaciunea, n-ar trebui sa fie canoane, ci ceva obisnuit si benevol pentru noi toti. Sa le facem de la noi putere.
|
Niciodata un canon nu este dat peste putinta omului, iar daca omul stie ca nu il poate implini si tace atunci cand i se da, greseste! Si daca il primeste totusi si nu reuseste sa se tina de el , e bine sa mearga la duhovnic sa il micsoreze!
Toti stim ca trebuie sa ne rugam ori sa facem milostenie dar mai exista si lenea, zgarcenia etc. Canonul este un mijloc de indreptare si il primesti pentru a-ti vedea pacatele, a te curati de ele si a te indrepta. Nu este o pedeapsa dar lipsa lui nu cred ca e buna!
Poti face dupa voia ta insa faptele facute cu binecuvantarea duhovnicului sunt de un real folos!
Cand consideram ca nu avem nevoie de canon, cadem in mandrie...