Din
Ortodoxia si religia viitorului:
Filozofia sau mai curand ideologia care sta la baza spiritului SF si care il genereaza, este impartasita, chiar daca numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceasta filozofie ar putea fi rezumata astfel:
1.
Religia in sens traditional este fie cu totul absenta, fie prezenta in mod accidental sau artificial. Chiar ca forma literara, SF-ul este in mod vizibil produsul unei perioade deja "post-crestine" (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu totul secularist, desi in el se amesteca adesea nuante oculte sau orientale. "Dumnezeu", atunci cand este mentionat, este prezentat ca o putere vaga si lipsita de contur, iar nu ca o fiinta personala (de ex. "Forta" din Razboiul Stelelor, o energie cosmica care are atat un aspect pozitiv cat si unul negativ). Fascinatia crescanda a omului contemporan fata de temele SF este o reflectare directa a pierderii valorilor religioase traditionale.
2.
In centrul universului SF nu se mai situeaza Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum il cunoastem noi astazi, ci asa cum va "deveni" el in viitor, conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt in general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies in prim plan, ci intalnirile lor cu diferite tipuri de "supraoameni" ce reprezinta rase "supraevoluate" ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin "din alte galaxii".
Ideea ca exista forme de viata inteligenta "mult evoluata" pe alte planete a devenit atat de inradacinata in mentalitatea contemporana, incat pana si in cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotita ca ceva de la sine inteles.
Astfel, intr-o foarte populara serie de carti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods - Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor "extraterestre" sau ale unor "zei" in preistorie, carora li s-ar datora aparitia subita a inteligentei la om, inteligenta care este anevoie de explicat prin teoria evolutionista obisnuita.
Cercetatori de prestigiu din Rusia speculeaza ca distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, ca in urma cu secole pamantul a fost vizitat de fiinte "extraterestre", ca Iisus Hristos se poate sa fi fost un astfel de "cosmonaut" si ca astazi "este posibil sa ne aflam in pragul unei "a doua veniri" a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru. *
* Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain - Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele in lb. rusa ale Dr. Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space", in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and Spaceships" - Temple si nave spatiale in Sputnik Jan. 1968
Cercetatori la fel de reputati din lumea occidentala cred destul de serios in existenta "inteligentelor extraterestre", din- moment ce de aproape 18 ani incoace ei incearca, prin intermediul telescoapelor radio, sa intre in legatura cu ele. Exista in intreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care incearca sa receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.
De asemenea, "teologi" protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit sa urmeze orice idee noua pe care o lanseaza "stiinta", fac la randul lor speculatii in cadrul noului domeniu al "exoteologiei" (adica "teologia spatiului cosmic"), cu privire la natura raselor "extraterestre" (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netagaduit ca mitul SF ii fascineaza cu putere pana si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiinta ai zilelor noastre.
Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele in literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au "depasit" limitele umanitatii obisnuite, mai ales cele ale "personalitatii". Asemenea lui "Dumnezeul" din povestirile SF, "omul" a devenit si el o impersonalitate bizara. In cartea Childhood's End (Sfarsitul copilariei) a lui Arthur C. Clarke, noua rasa de oameni are fizionomia caracteristica varstei copilariei, insa chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformari "evolutive" inca si mai inalte, pana la absorbirea intr-o "Supraminte" impersonala.
In general literatura SF - ale carei idei se afla in opozitie diametrala fata de invatatura crestina, dar in concordanta perfecta cu unele scoli filozofice orientale - vede "progresul evolutionist" si "spiritualitatea" in termenii unei depersonalizari crescande.
3.
Umanitatea si lumea viitorului sunt vazute, in termenii SF, ca "proiectii" ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; "proiectii" care nu sunt catusi de putin lipsite de substanta, pentru ca ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiana a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfasurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.
Iata cateva dintre caracteristicile acestor fiinte "supraevoluate" ale viitorului:
comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aparea si a disparea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin "gandirea pura", miscarea la viteze ce depasesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovaduirea unei filozofii "spirituale" care se plaseaza "dincolo de orice religie" si care promite sosirea unui timp in care "inteligentele avansate" nu vor mai depinde de materie.
Intr-adevar, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decat prin practici sataniste si vrajitoresti tipice. Intr-o istorie a literaturii SF se noteaza ca, "un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normala prin intermediul unor personaje si evenimente care depasesc conditiile de spatiu si de timp normale" .*
* Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, - Literatura SF: Istorie, Stiinta, Premonitie, Oxford University Press, 1977, p. 175.
Scenariile unor filme ca "Star Treck", precum si multe alte povestiri SF, seamana foarte bine prin unele locuri (mai ales in amanuntele lor "stiintific" - viitorologice) cu unele descrieri din "Vietile Sfintilor Parinti", pe vremea carora activitatile vrajitoresti erau ceva obisnuit la popoarele pagane, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti sa-si duca viata.
Literatura stiintifico-fantastica nu are mai nimic stiintific, si nici prea "viitorologica" nu este. Ea se prezinta mai degraba ca o intoarcere la originile "mistice" ale stiintei moderne - stiinta dinaintea "iluminismului" secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiata de ocultism.
In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaza ca "radacinile literaturii SF, ca si radacinile stiintei, se situeaza in zonele magicului si miticului" (Scholes si Rabkin). Cercetarile si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indica si ele o viitoare jonctiune intre "stiinta" si ocultism, dezvoltare care se afla in deplina armonie cu literatura SF.
Literatura SF din Uniunea Sovietica (care se bucura acolo de aceeasi popularitate ca si in Vest, desi cunoaste dezvoltari usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentala. In general, temele "metafizice" ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului "materialist"), sunt de influenta occidentala sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduista, asa cum se remarca in cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatura SF ramane, potrivit unui critic, "cu o capacitate vaga de a distinge demarcatiile critice dintre stiinta si magie, dintre omul de stiinta si vrajitor, dintre viitor si fantezie".
Literatura SF, atat din Vest cat si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, "confirma in intregime - spune acelasi autor -, faptul ca faza superioara a umanitatii o constituie ocultismul".*
4.
Prin insasi natura sa "viitorologica", literatura SF tinde sa devina utopica. Cateva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfecta a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupa de "evolutia" societatii moderne la o stare mai avansata, sau cu intalnirea cu civilizatii superioare de pe alta planeta, cu speranta (care uneori este prezentata ca realitate) ca problemele cotidiene ca si limitarile conditiei umane pot fi depasite. In creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine "cosmic" si "incepe sa dobandeasca calitati nemateriale", iar "civilizatia post-industriala va fi ca aceea de tip hinduist" **.