Pentru Slorandus
Cu tonul intepat al lui Eugen aveti dreptate. Ar trebui sa invatam sa avem rabdare si sa incercam sa ne argumentam opiniile, nu doar sa acuzam: "esti sectant".
Cu faptul ca preotul isi sfatuieste enoriasii sa stea departe de sectanti aveti dreptate: asta denota ca nici preotul si nici enoriasii nu sunt pregatiti sa isi argumenteze alegerea, pe cand sectantii da. Mi se pare grav pentru religia noastra majoritara.
Cu spovedania nu prea aveti dreptate. Nu va obliga nimeni sa va napustiti la primul preot si sa va marturisiti. Aveti dreptul sa vi-l alegeti. Gasiti pe unul care vi se potriveste. Apoi, nu stiu daca avem dreptul sa judecam pe altii, pentru ca numai Divinitatea va stabili cine este mai vinovat: aparentele insala. Atunci cand ati vorbit de un preot foarte pacatos nu cumva ati fost ingamfat? V-ati considerat mai presus decat omul acela? Unde e smerenia de care se vorbeste in Biblie? Apoi, ce importanta are pentru spovedanie daca preotul e pacatos? Se spune, dupa cate am invatat eu la scoala - pentru ca singurele notiuni de religie le am de acolo - ca te spovedesti lui Dumnezeu si o faci pentru tine, nu sa te ierte preotul: preotul e doar un mijlocitor, asta e teoria: nu vreau sa ma pronunt mai mult despre ce se face in practica, pentru ca e alta poveste. Spuneati ca nu o considerati necesara pentru ca Dumnezeu e aproape, la distanta de o rugaciune. Va asigur ca e mai departe decat credeti si pana la El e un drum extrem de lung de parcurs, iar constientizarea greselilor si smerenia sunt etapele esentiale, pasii atat de greu de facut. Ca sa ajungi la Dumnezeu trebuie sa te cunosti sincer pe tine insuti, dar mandria nu prea scapi de ea decat prin Spovedanie, de cele mai multe ori e atat de greu sa o constientizezi.
"Nu traditia, nu datina e cea care tine in viata credinta noastra" - pe jumatate corect; cealalta jumatate, gresita; daca o datina are semnificatie, iar cel care o respecta o respecta pentru acea semnificatie, pentru ce sa il condamnam? La acelasi lucru s-a referit si Iisus cand a a rostit vorbele pe care le-ati citat. Ca nu privim la fondul gestului persoanei. Si aici - nu e legat de traditie, dar e legat de vorbele lui Iisus - va dau exemplul clasic al clovnului care, neavand bani, a hotarat sa-i dea lui Dumnezeu ceea ce avea: un spectacol de circ: pentru ca a facut-o din toata inima, cand a ajuns preotul in biserica, hotarat sa-l dea afara pe clovn, a constatat ca Maica Domnului radea iar pruncul batea din palme.
Legat de icoane nu aveti dreptate. Nu te inchini unui mort. Pana sa Il vezi pe Dumnezeu din cer, care nu e ceva abstract, iti vine mai usor sa te concentrezi in rugaciune daca ai o reprezentare a lui. Sa nu-mi spuneti ca L-ati vazut pe Dumnezeu? Ne concentram mai bine cand vedem pe cineva nu, decat atunci cand nici nu-l auzim nici nu-l vedem. Asa, desi departe de realitate, e o reprezentare. Si yoghinii o folosesc.
Cu botezul, nu aveti dreptate. Nu am auzit ca biserica ortodoxa sa ii oblige pe toti sa vina la slujbe, sa respecte absolut toate regulile ei; daca cineva vrea sa se convertesca mai tarziu la alta religie, o poate face; nu il obliga nimeni sa ramana. Ati putea sa-mi spuneti ca e amenintat, da, dar asta se intampla in orice religie, fiecare spune ca are dreptate. Cel putin, cu botezul imediat dupa nastere, daca un copil moare, e, totusi, botezat. Nu mi se pare asa de rau. Oricum botezul si-a atins scopul, eliberarea sufletului de pacatele pe care le-a mostenit.
Cu injuraturile, nu stiu daca aveti sau nu dreptate. E o opinie bazata pe ce am vazut la televizor. Dar cred ca se intampla la fel in interiorul oricarei religii care e majoritara intr-o anumita tara. Si ma gandeam la scandalurile dintre catolici si protestanti in Irlanda- cred.
Cu faptul ca biserica se roaga pentru cei care au omorat, au violat etc. toata viata, iar nu va dau dreptate. Nu vem dreptul sa judecam. Avem o sansa pana in ultima clipa. Ar trebui sa recititi pilda fiului risipitor. Si apoi, chiar pe acest site am gasit o povestioara, chiar daca nu e adevarata, dar cuprinde un mare adevar: Dumnezeu l-ar ierta pana si pe diavol daca el ar recunoaste ca a gresit. Povestioara spunea ca o maica a prins un diavol, dupa care l-a legat si nu s-a lasat pana cand nu l-a obligat sa rostesca din cantarea "Sfinte Dumnezeule" cuvantul "miluieste-ne". Cand a facut-o s-a transformat in inger.
Daca asta e biserica dorita de Hristos, probabil ca nu . Dar El era constient ca se va ajunge aici. Nu am dreptul sa judec, dar mai e mult pana sa se ajunga la ce a vut El. Oricum, cu riscul de a supara pe multi, parafrazez cateva cuvinte dintr-o carte a lui Savatie Bastovoi: un filozof ateu - nu-i mai tin minte numele - a spus ca la cat se chinuie preotii si episcopii sa distruga biserica, dar ea rezista, atunci Dumnezeu exista. Si, daca inca mai apar sfinti, ar trebui sa va dea de gandit ca unele reguli sunt chiar aplicabile.
ATENTIE: Aceasta este o opinie personala. Dumneavoastra veti lua in considerare ceea ce veti crede de cuviinta.
|