Citat:
În prealabil postat de Grabriella
Mi-e atat de plina inima si sufletul de recunostinta si fericire incat inrup din adancul fiintei mele ca un suvoi al bucuriei. De 10 ani traiesc o continua uimire a minunii ce se numeste ORTODOXIA.Dar asta pare uneori bravura( cel putin pentru uni ) si irita foarte tare chiar si pe uni ortodocsi. Am incercat si pe alte bloguri sa-mi strig bucuria si sa-mi impartasesc experientele, dar am fost sfasiata, disecata si ridiculizata. Multa vreme am tacut si am renuntat la a mai purta dialoguri cu fosti mei "frati".Pentru ca sti ce scrie: "A venit la ai Sai, dar ai Sai nu l-au primit".si "Nu va primesc pe voi pentru ca nici pe Mine nu m-au primit".De aceea am mari rezerve .Am observat insa ceva,cata vreme am marturisit ,in ciuda tuturor loviturilor, am primit un ajutor extraordinar de sus.Am primit lumina si chiar am fost ajutata sa aprofundez si chiar eu am inteles anumite adevaruri teologice pe care nu le intelegeam.Am experimentat adevarul parintelui Steinhadt: "daruind vei dobandi" . Acest aspect este valabil si pentru invatatura si lumina pe care le dai altora.
In concluzie:trebuie sa marturisesc "ce mi-a facut mie Domnul", dar cu smerenia si sub calauzirea Sf. Duh al Domnului.
Abia astept sa pot discuta cu cineva interesat si sa fiu de folos.
|
Sunt foarte interesata sa discut cu tine despre experienta ta... A mea nu este tocmai o experienta placuta si plina de bucurie, dar mi-am acceptat destinul si-I multumesc Domnului pentru tot, si bune si rele... Ma rog Domnului sa-mi dea putere si intelepciune si sa-mi arate Lumina lui pana la capat...
Doamne ajuta