Adagiu
Imi permit, fara dorinta de a isca vreo polemica, sa spun ca raspunsul Dorianei (prima pagina) mi s-a parut cel mai lucid. Multe dintre raspunsuri tind sa aiba un aer silogistic, bazat pe intrebuintarea excesiva a retoricii dogmatice (care, rezumativ, suna cam asa: credinta nu este din cauza ca oamenii nu sunt credinciosi). Speram la mai multe raspunsuri curajoase, venite din randul celor care au adevarata credinta, ca de argumente pro-ateism sau anti-Biserica am tot avut parte si in mare parte sunt cam aceleasi.
Cand mai merg la Biserica mi-e rusine de mine si mi-e rusine pentru Omul din jurul meu cand vad (nu ai cum sa nu vezi, daca ai curajul sa tii ochii deschisi) cum oamenii se roaga cu atata zel in fata lui Dumnezeu, iar apoi in fata Omului sunt niste straini, nepasatori, distanti, cu un discurs (mai mult sau mai putin voalat) care nu transmite decat: "Treaba ta, eu ti-am spus". Cum poti, ca slujitor al lui Hristos, ca iubitor de Oameni, sa te impace gandul ca ai prezentat, ca o reclama, "calea" de urmat, iar apoi ti-ai vazut linistit de rugaciune si de mantuire?
Unde greseste Biserica? Cred ca mai bine am raspunde la intrebarea unde NU greseste Biserica? Raspunsuri?
|