[vsovivi]

citat: mariamargareta (cu sick! vsovivi corectează)

II. “Şfânta(sick!) lelică şi proorociţă Maria”(sick!) : o “trâmbiţă”(sick!) retrogradată(sick!) la rangul(sick!) de “punte de trecere”(sick!) (I)

“Părintele Nicodim”(sick!) se fereşte(sick!) să facă o analiză similară, detaliată, asupra credibilităţii “textelor sacre”(sick!) provenite de la lelica Maria, sora Verginicăi. El lasă(sick!) să se înţeleagă(sick!) că demonstraţia matematică(sick!) pe care a făcut-o pentru(sick!) Verginica, prin care a concluzionat(sick!) fără echivoc(sick!) că “Prin Sfânta Virginia vorbea Dumnezeu”(sick!) , este în mod firesc(sick!) valabilă(sick!) şi pentru proorociţele care au urmat-o pe ea: şi prin lelica Maria a vorbit Dumnezeu.

Lelica a început să “trâmbiţeze”(sick!) timid(sick!), la mai bine de un an de când Verginica părăsise lumea aceasta. Liderii pucioşi de astăzi plasează(sick!) destul de ambiguu(sick!) locul lelicăi în “lucrarea de proorocie”(sick!) de la Pucioasa. Pe de o parte(sick!), admit(sick!) că prin lelica s-a făcut o lucrare întru totul asemenea cu ce(sick!) a Verginicăi:

“ Nu a existat niciodată vreo îndoială pentru cei ce cred, ... ”

Pe de altă parte(sick!), primii care “nu au crezut aşa”(sick!) se dovedesc(sick!) a fi chiar actualii lideri pucioşi. În primul rând(sick!) , pentru ei(sick!) lelica nu a fost(sick!) o “sfântă”(sick!), aşa cum a fost Virginia. Lelica n-a fost(sick!) nici “trâmbiţă”(sick!), căci(sick!) atunci ar fi fost nevoiţi(sick!) să o coteze(sick!) ca trâmbiţa a şaptea, cu care Apocalipsa se încheie(sick!). Or, lelica a murit (în anul 1997) şi Apocalipsa nici măcar(sick!) n-a venit(sick!). Atunci(sick!) liderii pucioşi au inventat(sick!) ceva ingenios(sick!): lelica a fost... o punte de trecere. Pe această punte se trece în pas grăbit(sick!) de la şfânta(sick!) proorociţă Virginia la şfânta(sick!) proorociţă Mihaela, ultimul prooroc (şi cel din urmă – se pare):

“ ...Mulţi dintre ei au găsit prilej de poticnire în “pregătirea mai puţină a vasului” prin care se continua vorbirea din cer, spunând că “lelica n-a avut postul cel de patruzeci de zile”. [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)

Acest text tendenţios(sick!) este semnat anonim “Ucenicii”(sick!), fiindcă a fost scris de 1-2(sick!) adepţi(sick!) mai docili(sick!) la comanda(sick!) directă(sick!) şi sub supervizarea(sick!) liderilor pucioşi în anul 2006, odată(sick!) cu lansarea(sick!) ediţiei a doaua(sick!) a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”. După ce inventează(sick!) sintagma salvatoare(sick!) “punte de trecere”(sick!), ei păşesc hotărât mărşăluind(sick!) cu bocancii(sick!) pe această punte şi declarând(sick!) că “lucrarea”(sick!) se reia nu în 1982 (când a început lelica să vorbească “de la Dumnezeu”(sick!) până în anul 1994), ci în 1990, când a început Mihaela să scrie texte ca(sick!) de la Dumnezeu. Adică, cei 10 ani dintre anul morţii Verginicăi şi anul lansării Mihaelei ca “proorociţă a ultimei trâmbiţe, care este Domnul”(sick!) , sunt trecuţi(sick!) (nu sub tăcere(sick!) , că asta nu se putea(sick!) ) în derizoriu(sick!), ca zece ani de necredinţă(sick!), în care “drepţii”(sick!), credincioşii, acoliţii(sick!) noilor lideri au tot aşteptat(sick!) să reînceapă lucrarea, aşteptare care li s-a părut(sick!) a fi ... doar zece zile!(sick!) :

“ Privind la poporul rămas opintit pe cale, sfânta Virginia spunea din cer cu durere: “Pentru cei pentru care eu n-am murit, aceşti zece ani au fost parcă zece zile, iar pentru cei care nu m-au aşteptat, au fost zece ani. Iată că şi poporul meu a rătăcit prin pustiul necredinţei zece ani”( citat din Cuvântul lui Dumnezeu, vorbirea sfintei Virginia, 1/14 decembrie 1990)” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 271)

Aşadar, după cele zece zile(sick!) de vorbire fără nici un rost(sick!) a lelicăi Maria, apare soarele(sick!) pe cer: Mihaela preia hăţurile(sick!) “proorociei”(sick!). Altă gâscă(sick!), în altă traistă!(sick!) Mesajele Mihaelei erau bogate(sick!) şi lungi(sick!) şi late(sick!) , ticluite(sick!)(sick!) cu măiestrie(sick!) şi cu substanţă(sick!), se cunoştea(sick!) că ea(sick!) a făcut liceul(sick!), în comparaţie(sick!) cu lelica Maria care avea doar(sick!) câteva clase de şcoală elementară. Se cunoştea!(sick!)(sick!) Ucenicii se grăbesc(sick!) şi ei cu adulările(sick!) la adresa noii lideriţe(sick!) pucioase:

“...”

Trebuie că tare greu(sick!) i-a venit(sick!), dar bine că a reuşit(sick!) , în sfârşit(sick!), după zece ani(sick!) de chin(sick!), în care “poporul Lui a rătăcit prin pustiul necredinţei”, să-Şi deschidă(sick!) ecourile(sick!). Şi să-Şi pună şi temelia(sick!). Mai pusese El o temelie în 1955, dar şi aceea s-a surpat(sick!). Pentru cei care au uitat(sick!) de la mână până la gură(sick!) , “ucenicii”(sick!) repetă(sick!) imediat(sick!) precizarea(sick!) de maximă importanţă(sick!), ca să fie clar(sick!) pentru toată lumea(sick!), odată(sick!) pentru totdeauna(sick!):

“Sora sfintei Virginia, lelica Maria, a fost puntea de trecere de la o generaţie de creştini la alta” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)

Dar ce rost(sick!) a mai avut(sick!) această “punte”(sick!) , dacă în plan prozelitist(sick!) n-a făcut(sick!) mai nimic(sick!)? Ei bine, liderii pucioşi i-au găsi(sick!) unul tocmai potrivit(sick!): să-i legitimeze(sick!) pe ei(sick!), pe liderii pucioşi(sick!), “noua generaţie”(sick!) care vine tare(sick!) din urmă şi preia hăţurile(sick!) din mers de la “ăi bătrâni”(sick!), că “şi ei sunt de la Dumnezeu”(sick!). Să-i legitimeze(sick!) că ei sunt “cei ce rămăseseră credincioşi lângă El”(sick!). Să-i întărească(sick!) pe ei(sick!) că sunt “cei aleşi dintre cei chemaţi”(sick!). Să-i certifice(sick!) pe noii lideri pucioşi (leliţa Mihaela şi nenica Nicuşor) că “ei sunt temelia tainică şi trainică(sick!) a noii lucrări de la Pucioasa; ei sunt noul început al Bisericii Sale dreptmăritoare; ei sunt fiii Lui cei iubiţi(sick!), şi pe ei să-i ascultaţi !(sick!) Ei sunt cei care de atunci încoace aud şi scriu “Cuvântul lui Dumnezeu” (spre deosebire(sick!) de lelica Maria, care “auzea şi rostea Cuvântul”(sick!)). Aşadar(sick!) este vorba acum(sick!) de o deosebire(sick!) epocală(sick!), un salt(sick!) calitativ(sick!) uriaş(sick!): apare în istorie, la Pucioasa, un fir nou de Cuvânt Dumnezeiesc”, firul scris(sick!), faţă de firul cel vechi(sick!), firul vorbit(sick!))”:

“ În anul 1990 Dumnezeu reuşise să-Şi pună temelia unui nou început al Bisericii Sale dreptmăritoare pe pământul român...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 272)

Acum(sick!) , că lucrurile sunt clare(sick!) cu lelica, leliţa şi nenica, şi cu raporturile(sick!) de certificare(sick!) dintre ei(sick!), să trecm(sick!) la oile noastre(sick!). Cine vorbea prin lelica Maria?
Preluând(sick!) raţionamentul(sick!) Nicodimului Pucios, făcut pentru “Sfânta Virginia”(sick!), rezultă(sick!) că şi în cazul lelicăi ne stau în faţă aceiaşi trei vectori(sick!) de transmisie(sick!) a mesajului ceresc prin lelica: omul(sick!) , diavolul(sick!) sau Bunul Dumnezeu. Care să fie cel mai(sick!) plauzibil(sick!) dintre ei? Îi vom lua(sick!) pe rând(sick!).