Cred ca am mai scris undeva, dar eu personal si sincer nu imi amintesc sa ma fi impartasit vreodata inainte de cand m-am impartasit la 7 ani, cand a avut loc si o mica spovedanie. De atunci de abia am devenit cat de cat constienta de ceea ce se intampla, sau ca oricum se intampla ceva foarte important de vreme ce preotul de ia la intrebari inainte (si atat de important ca nu ai voie sa scuipi o zi si nici sa-i dai pup lui mami
, ceea ce noi, si eu si mama, uitam mai tot timpul). Desi mama spune ca da, m-a dus la impartasit, nu in fiecare saptamana sigur, biserica era departe, doi copii mici...Si mai spune ca nu eram atat de fericita precum copilasul Annei, eu ii cam enervam cu tipatul pe calugarii de la manastirea unde mergea mama. :D
In concluzie, nu cred ca nu este benefica impartasania copilului mic, dar nici cat de benefica nu imi pot da seama cat este. Spune undeva Sf Ap Pavel ca inainte de a manca din Paine si a bea din Pahar, cel care se impartaseste trebuie sa discearna si sa se socoteasca pe sine insusi, si numai apoi, daca se considera vrednic, sa ia. Copilasul, nu e vorba ca nu e vrdernic, dar de discernut nu poate sa discearna mult. In fine cred ca sunt avantaje si dezavataje in ambele teorii. Pe de o parte prima sfanta impartasanie la catolici este o ocazie foarte buna de catehizare si initiere, vad aici ca ei chiar fac ore suplimentare pentru prima impartasanie si spovedanie, ceea ce nu e rau deloc, pot sa spun. Nu ca orele astea ar fi neaparat foarte eficiente daca in familie acasa credinta nu se practica, dar tot e bine decat deloc ca la noi.
Apoi mai este un lucru care ma deranjeaza la noi la ortodocsi. S-a impamantenit obiceiul de a impartasi copiii in fiecare duminica (imi spune mama ca acum 20 de ani nu se intampla asa ceva). Ceea ce inseamna ca pe la 11:30 pe la sfarsitul Sf Liturghii incep sa apara parinti cu copii in brate, care mai degraba par ca au iesit un pic la plimbare, si daca biserica tot era in drum, ce ar fi sa se opreasca si pe acolo. Ceea ce inseamna foiala, galagie, si oricum se creeaza impresia ca e bine, si nu numai ca e bine, dar e obligatoriu, sa vii "la impartasit", si nu la Sf Liturghie. Si de aici tipete, galagie, tot felul de scene, tot felul de bunici, tatici, mamici, doamne binevoitoare incercand sa faca pe copilasul de 4-5 anisori sa faca "gurita mare" si sa spuna aaa (de parca asta e ideea!, te impartasesti ca aaa) si toata treaba poate dura si 20 de minute si mai mult. Parintele de la biserica la care merg eu in RO a luat hotararea, fiindca sunt atat de multi copii, fiindca parintii vin tarziu oricum si oricum is tineri, fiindca sunt in biserica oameni bolnavi, batrani, care au diabet si trebuie sa ajunga acasa in timp util sa manance, si ei si vin de multe ori de la 8 dimineata, fiindca e cald in biserica, sa impartaseasca, in afara posturilor cand se impartasesc cu toata lumea, copiii dupa ce miruieste pe toata lumea.
Foarte des auzi ceva de genul:"Cum, nu duci copilul la impartasit, ce ti-e in cap, e tare bine", dar niciodata nu auzi "Cum, nu mergi duminica la Sf Liturghie, ce ti-e in cap?" Parerea mea este ca mai curand are datoria, chiar obligatia, parintele adult sa fie in biserica la Sf Liturghie de la inceput pana la sfarist in fiecare duminica, pe cat posibil, decat sa se impartaseasca odrasla in fiecare duminica, care de fapt nu e nici un fel de obligatie, ci un lucru bun si pios pe care un parinte poate sa il faca pentru copil.