Mai mult ca sigur, o va face, iar asta mai curand decat ne putem inchipui noi.
Imi amintesc de povestirea parintelui Paisie Aghioritul:
“ – Parinte,grija indeparteaza intotdeauna de Dumnezeu?
- Asculta de la mine urmatorul lucru : cand un copil se joaca si este absorbit de jucarii,nu-si mai da seama daca tatal lui este alaturi si-l mangaie.Dar daca-si va intrerupe putin joaca,atunci isi da seama.Tot astfel si atunci cand avem vreo grija,nu putem simti dragostea lui Dumnezeu.Dumnezeu da,dar noi nu simtim.Ia aminte sa nu risipesti puterile tale pretioase in griji de prisos si in lucruri desarte,care intr-o buna zi se vor face toate praf.Asa te obosesti si trupeste si mintea ti-o imprastii fara rost,iar dupa aceea ii dai lui Dumnezeu oboseala si cascaturile in vremea rugaciunii,la fel cu jertfa pe care a facut-o Cain.In mod firesc si starea ta launtrica va fi la fel cu starea lui Cain,cu neliniste si oftaturi pe care ti le va pricinui aghiuta,ce va fi alaturi de tine.
(…) Daca vezi ca mintea ta fuge mereu si se duce la treburi, (…) sa intelegi ca esti mai aproape de lucruri decat de Dumnezeu,de zidire decat de Ziditor.
(…) Omul este zidit sa faca binele in mod firesc,pentru ca Ziditorul lui este bun.(…)
Cu munca si grija multa se uita de Dumnezeu.Parintele Tihon spunea:”Faraon dadea munca si mancare multa israelitilor ,ca sa uite de Dumnezeu.”In vremea noastra,diavolul i-a absorbit pe oameni in materie,in raspandire.Munca multa,mancare multa,ca sa uite de Dumnezeu si astfel sa nu poata – sau mai bine zis sa nu vrea – sa puna in valoare libertatea ce li se da ca sa-si sfinteasca sufletul.Insa,din fericire,de aici iese si ceva bun,fara ca diavolul sa vrea:oamenii nu mai au prilejul sa pacatuiasca atat cat ar voi. “
|