Nu stiu... Dar nu stiu nici daca in muntele Athos gasim crestinism autentic cu adevarat. Acum, e discutabil. Pentru mine, crestinism autentic este comuniunea cu Dumnezeu. Asta nu presupune neaparat respectarea unor reguli. Ce am inteles eu prin aceasta sintagma e redat foarte bine de Rafail Noica intr-un text publicat pe site-ul manastirii Dervent: www.dervent.ro. Restul e doar scrum.
Si nu cred ca putem vorbi de crestinism autentic la o intreaga comunitate. Crestinismul e o calatorie pe un munte, dupa cum spunea Steindhart: in orice moment poti doar sa aluneci sau sa urci, nu exista cale de mijloc, nu ai loc unde sa te odihnesti. Daca in timpul vietii ai ajuns pe varful muntelui e foarte bine, daca nu asta este, ai muncit degeaba. De aici, chiar daca ai ajuns aproape de varful muntelui, poti sa cazi in ultima clipa si tot ce ai incercat nu ajuta la nimic, cum poti sa iti aduni in ultima clipa puterile si sa urci muntele.
Eu vad crestinismul ca pe religia luptatorului, nu se lupta cu sabia, dar cu sine insusi o face permanente. Si ma intreb, pentru ce are nevoie sa se retraga in Muntele Athos, cand lupta cu el insusi o poate incepe oriunde si oricand?
Numai bine.
Mari
|