[ALEXANDRU ANASTASIU]

Câteva cuvinte de la Sfinții Părinți și oamenii de știință despre medicină


Clasificarea MEDICINII

Citatele sunt cu litere italice iar intervenția noastră în ele este notată [între paranteze drepte].
Medicina am putea să o clasificăm după energia (Gr. ἐνέργεια, energeia = 1. Energie, forță, putere, vigoare; 2. acțiune, activitate. Gr. Εν en = în, εργο ergo = operă, lucrare, adică are înăuntru lucrarea, opera celui din care izvorăște) tămăduirii în:
1. Necreată (dumnezeiască, suprafirească, de sus, cerească);
2. Creată:
a. Văzută (firească, de jos, pământească) folosită de om și binecuvântată de Dumnezeu când se supune voii Sale iar nu când se folosește ca un scop în sine pentru a face din sănătate și făpturi dumnezei idoli;
b. Nevăzută drăcească (subfirească, de dedesubt, a iadului) îngăduită de Dumnezeu pentru ispitirea noastră;
c. Nevăzută a Maicii Domnului, a sfinților și îngerilor pe care datorită deplinei ei uniri cu voia dumnezeiască nu o tratăm separat ci ca una cu totul supusă modului de acțiune a lui Dumnezeu.
Energii

1. Energia necreată după Sfântul Ioan Damaschin în „Dogmatica” pag. 35:
„CAPITOLUL XIV însuşirile firii dumnezeieşti
Însușirea de a fi nezidit, fără de început, nemuritor, infinit, veşnic, imaterial, bun, creator, drept, luminător, neschimbător, impasibil, necircumscris, necuprins, indefinit, nemărginit, nevăzut, incomprehensibil, perfect, stăpân absolut, liber, atoateconducător, dătător de viaţă, atotputernic, infinit de puternic, sfinţilor, împărtăşitor, cuprinzător și conservator al universului, proniatorul tuturor, toate aceste însuşiri şi altele ca acestea le are Dumnezeirea prin fire, nu le-a luat din altă parte, ci ea împărtăşeşte tot binele făpturilor Sale, potrivii puterii de receptivitate a fiecăreia.
Ipostasele locuiesc și stau unele în altele, căci, ele sunt nedepărtate și nedespărţite unele de altele și au neamestecată întrepătrunderea uneia în alta, nu în sensul că ele se contractă sau se amestecă, ci în sensul că ele sunt unite între ele: Fiul este în Tatăl şi Duhul, Duhul în Tatăl și Fiul, iar Tatăl în Fiul și Duhul, fără ca să se contragă, să se confunde sau să se amestece. Există la ele unitate și identitate de mişcare, căci cele trei ipostase au un singur impuls şi o singură mişcare, lucru cu neputinţă de văzut la firea creat.
Luminarea și energia divină este una, simplă şi neîmpărțită, şi cu toate că lucrează în chip mântuitor asupra fiecăreia din cele care există în exemplare singulare și împarte tuturora părţile constitutive ale firii sale proprii, totuşi rămâne simplă; se multiplică, fără să se împartă, în fiecare din cele care există în exemplare singulare şi le adună, le întoarce pe acestea spre simplitatea ei. Toate o doresc și în ea îşi au existenţa. Iar ea împărtăşeşte tuturor existenţa după cum au firea. Ea este existenţa existenţelor, viaţa vieţuitoarelor, raţiunea existenţelor raţionale, spiritualitatea existenţelor spirituale. Ea este mai presus de spiritualitate, mai presus de raţiune, mai presus de viaţă și mai presus de fiinţă.
În afară de acestea ea străbate prin toate fără să se amestece, dar prin ea nu trece nimic. Mai mult, ea cunoaşte totul printr-o cunoştinţă simplă. Vede totul în chip simplu cu ochiul său dumnezeiesc atoatevăzător şi imaterial, atât pe cele prezente cât și pe cele trecute și pe cele ce au să fie, înainte de facerea lor. Este fără de păcat, iartă păcatele şi mântuiește. Poate să facă pe toate câte le voieşte; dar nu voieşte să facă pe toate câte le poate, căci poate să piardă lumea, dar nu vrea.”2. Despre energiile create aceeași carte pag. 54-55:
a. Văzute: „După cum spune dumnezeiasca Scriptură, la început pământul era acoperit cu apă şi netocmit, adică fără podoabă 194. Când a poruncit Dumnezeu, însă, s-au făcut locurile în care s-au strâns apele şi atunci au luat naştere munţii, iar la porunca dumnezeiască pământul a primit propria sa podoabă fiind înfrumuseţat cu tot felul de ierburi şi de plante 195. Porunca dumnezeiască a pus în ele puterea de creştere, de nutriţie şi de rodire, care este asemănătoare puterii de naştere. La porunca creatorului, pământul a produs tot felul de neamuri de animale, de târâtoare, de fiare și de vite 196. Toate sunt pentru întrebuinţarea potrivită a omului. Din acestea unele pentru hrană, spre exemplu: cerbii, oile, căprioarele şi cele asemenea; altele pentru lucru, spre exemplu: cămilele, boii, caii, măgarii și cele asemenea; altele pentru plăcere, cum sunt maimuţele, iar dintre păsări, mierlele şi papagalii şi cele asemenea. Dintre plante și ierburi, pământul produce unele cu rod, altele pentru mâncare, altele mirositoare; florile sunt dăruite spre desfătarea noastră, spre exemplu: trandafirul și cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Căci nu este vreo vieţuitoare, nici vreo plantă în care creatorul să nu fi pus o oarecare energie, care să nu fie folositoare spre (189 Facerea I, 1. 190 Psalmi CXXXV, 6. 191 Iov XXVI, 7. 192 Psalmi LXXIV, 3. 193 Psalmi XXIII, 2. 194 Facerea I, 2. 195 Facerea I, 12. 196 Facerea I, 20, 24-25) Dogmatica 55 trebuinţa oamenilor. Căci Dumnezeu, pentru că cunoaşte pe toate înainte de facerea lor, a ştiut că omul, prin voia sa liberă, are să calce porunca și are să fie supus stricăciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuinţa lui potrivită, pe unele în tărie, pe altele pe pământ și pe altele în apă.
Într-adevăr, înainte de călcarea poruncii toate erau supuse omului, căci Dumnezeu l-a pus stăpân peste toate cele de pe pământ și din ape 197. Şarpele era prietenul omului; se apropia de el mai mult decât toate celelalte vieţuitoare şi vorbea cu el prin mişcări plăcute. Pentru aceea, prin el, diavolul, autorul răului, a sfătuit pe strămoşi 198. Pământul producea roade în chip automat spre trebuinţa vieţuitoarelor supuse omului. Pe pământ nu era nici ploaie, nici iarnă. Dar, după călcarea poruncii, „când s-a alăturat de animalele cele neînțelegătoare şi s-a asemănat lor”199, și când pofta iraţională a condus în el raţiunea, când a nesocotit porunca Stăpânului, atunci și zidirea supusă lui s-a revoltat contra stăpânului pus de creator, iar lui i s-a poruncit să lucreze în sudoare pământul din care a fost luat 200.
Dar nici acum nu este fără de folos trebuinţa fiarelor sălbatice, căci omul, temându-se de ele, îl fac să-şi aducă aminte și să cheme în ajutor pe Dumnezeul care le-a făcut. După călcarea poruncii, potrivit hotărârii Domnului, a răsărit din pământ și spinul. Potrivit acestei porunci, spinul s-a unit cu desfătarea trandafirului spre a ne aduce nouă aminte de călcarea poruncii, din pricina căreia pământul a fost condamnat să producă spini și ciulini 201. (197 Facerea I, 29-30. 198 Facerea III,1-5. 199 Psalmi XLVIII, 13. 200 Facerea III, 19. 201 Facerea III, 18.)”
b. Despre energia drăcească şi putinţa ei de a lucra prin om la pag. 177:
„Atunci se va arăta cel fără de lege, a cărui venire va fi cu lucrarea satanei, cu toată puterea și cu semne şi cu minuni mincinoase, cu toată amăgirea nedreptăţii la cei care pier, pe care Domnul îl va omorî cu graiul gurii Sale şi-l va pierde cu venirea arătării Sale”777. Deci nu însuşi diavolul se face om aşa cum s-a înomenit Domnul — să nu fie! — ci se naşte om din curvie şi primeşte toată energia lui satan. Căci Dumnezeu, cunoscând mai dinainte toată perversitatea voinţei lui, pe care o va avea, îngăduie ca să locuiască diavolul în el.
Se naşte deci din curvie, după cum am spus, este crescut în ascuns și pe neaşteptate se răscoală, se împotriveşte şi împărăteşte. La începutul împărăţiei lui, dar mai degrabă a tiraniei lui, ia chipul sfinţeniei, dar când ajunge stăpânitor, persecută Biserica lui Dumnezeu 778 si-şi face cunoscută toată răutatea lui. Va veni cu „semne și minuni mincinoase”779, înşelătoare și nu adevărate și pe cei care au slabă şi neîntărită temelia minţii îi va înşela şi-i va despărţi de Dumnezeul cel viu, încât „să se smintească de va fi cu putinţă şi cei aleşi"780 (777 II Tesaloniceni II, 8-9. 778 Matei XXIV, 6-10. 779 II Tesaloniceni II, 9. 780 Matei XXIV, 24.)”

Dacă ne ajută Dumnezeu, va urma o dezbaterea completă, în serial, a aspectelor ridicate pe acest subiect, atât din punct de vedere duhovnicesc cât și științific. Așadar vă rugăm aveți răbdare până la sfârșit deoarece toate cele scrise au o legătură nedezlegată de subiect.
Vă rugăm încă, noi așteptăm nu reacții emoționale agresive (gen campanie electorală) ci argumentate și sincere în căutarea adevărului. La lozinci atotștiutoare gratuite nu vom răspunde ca să nu cădem în mustrarea Pildelor lui Solomon Cap27,22 " . Chiar daca vei pisa in piulita cu pilugul pe cel nebun, intocmai ca pe boabe, tot nu-l vei desparti de nebunia lui."
Hristos a înviat!