Citat:
În prealabil postat de Jane Says
.
Problema e ca nu doar religia face omul mai bun, mai altruist si mai senin: la fel fac si life-coachingul, gandirea pozitiva, neurolinguistic programmingul, dezvoltarea personala si alte chestii care n-au nici o treaba cu crestinismul. Exista atei cu o viata mult mai morala si mai plina de fapte decat cel mai convins NP sau ortodox. Dpdv psihologic poti face orice, pentru ca exista o stransa legatura intre ganduri si emotii: iti impui un anumit tipar de gandire - de pilda bucuria mantuirii - sau chiar unul comportamental - altruismul - si-ai sa vezi ca incepi sa ai si un raspuns emotional la ceea ce faci. Cu alte cuvinte, autosugestie.
|
Dar eu sunt sigura ca tu stii diferentia bunatatea lui Hristos de cea autosugestionata a omului moral. Si sigur nu exista comparatie. Nu-i vorba de comportament impus, ci de ceva care curge din tine, pur si simplu, si nu poti face altfel pentru ca asta esti. Esti vasul a carei forma a fost stabilita de mana olarului, acea mana scumpa care te modeleaza in fiecare zi.
Citat:
În prealabil postat de Jane Says
. Si ne orientam spre acele lucruri care ne fac sa ne simtim bine, mantuiti, cu acte in regula. Cumva cred ca facem idol din starea de bine si de odihna sufleteasca (opusa starii de pocainta) si punem atata pret pe ea incat suntem in stare si de oarecare asceza (nu stiu in ce masura fac NP asa ceva, dar nu are importanta): pot tine post, pot face milostenie, pot fi abstinent, dar la sfarsitul zilei consider ca sunt ok, am facut ce tinea de mine, acum mantuieste-ma, Doamne. Si multumescu-Ti ca nu (mai) sunt ca vamesul de la usa :)
|
Sa stii ca viata omului care a primit mantuirea nu este asa roz cum se crede. Va fi roz in cer, dar nu pe pamant. Pe langa faptul ca satan lupta cu inversunare sa-i ia mantuirea, facandu-l sa pacatuiasca, el se mai lupta si pentru cei din jurul lui, in rugaciune si fapte de credinta. Crestinul are intotdeauna de dus o cruce. Daca te uiti in Biblie vei vedea cat au suferit apostolii si crestinii, si nu musai pentru pacatele lor, ci pentru altii. Asa ar trebui sa facem toti.
Si, contrar ideilor care circula, omul mantuit nu se simte mai bun [ daca e rau e ca asa e el, ar fi fost si daca nu s-ar fi considerat mantuit]. Omaul mantuit stie ca nu prin meritele lui are mantuirea , ci prin mila lui Hristos, cara, desi nu meritam, s-a jertfit pentru noi.
Efeseni 2:8,9
"Căci in har sunteti mântuiți, prin credință. Și aceasta e de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nu din fapte,
ca să nu se laude nimeni."
Deci scopul mantuirii primite in dar e tocmai ca sa nu se laude nimeni. Cum te-ai putea lauda cu ceva la care nu ai pus nici un deget? Nu poti decat sa-L lauzi pe Cel ce a facut toate astea fara sa ai tu vreun merit.