Citat:
Sa stii ca viata omului care a primit mantuirea nu este asa roz cum se crede. Va fi roz in cer, dar nu pe pamant. Pe langa faptul ca satan lupta cu inversunare sa-i ia mantuirea, facandu-l sa pacatuiasca, el se mai lupta si pentru cei din jurul lui, in rugaciune si fapte de credinta. Crestinul are intotdeauna de dus o cruce. Daca te uiti in Biblie vei vedea cat au suferit apostolii si crestinii, si nu musai pentru pacatele lor, ci pentru altii. Asa ar trebui sa facem toti.
Si, contrar ideilor care circula, omul mantuit nu se simte mai bun [ daca e rau e ca asa e el, ar fi fost si daca nu s-ar fi considerat mantuit]. Omaul mantuit stie ca nu prin meritele lui are mantuirea , ci prin mila lui Hristos, cara, desi nu meritam, s-a jertfit pentru noi.
|
Nu stiu, m-a pus pe ganduri chestia asta. Eu una nu cred ca
am fost mantuita sau ca sunt. Cred ca ma tine mila si indelung rabdarea lui Dumnezeu dar am caderi cu duiumul si din cauza asta eu nadajduiesc la mantuire dar nu cred ca am primit-o deja. Nu stiu daca e vreun ortodox care sa creada asta despre sine. Efectiv venim ca vamesii desfranatele si talharii, oricat de paradoxal al parea. Macar in ceasul al 11-lea, Doamne. Si da-ne timp de pocainta si sa punem inceput bun ca inca n-am pus iar daca am zis ca punem, ne-am facut pe urma mincinosi.
Hm.