Citat:
În prealabil postat de Doriana
Indiferent de ce ar fi dorit el sa nu va despartiti, problema e de ce ai acceptat tu sa o faceti, daca "lucrurile dintre voi nu erau ca la inceput". De ce a trebuit sa continuati poti sa ne spui tu, caci ai spus "da " in fata ofiterului de stare civila si a preotului. Indiferent cat de insistent ar fi fost el tu aveai posibilitatea de a spune "nu".
Acum faptul e consumat si ai facut cu el un legamant in fata lui Dumnezeu. Ai jurat sa-l iubesti si sa-l respecti si nimeni nu te-a obligat sa o faci. Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multa rugaciune inima ti se va vindeca si veti putea fi ca inainte. Numai sa existe bunavointa. Nu e nimic sa nu poata schimba Dumnezeu si nu exista inima ranita sa nu o poata vindeca. Numai sa-I ceri sincer lucrul asta.
|
Tocmai asta regret acum nespus de mult, faptul ca nu am avut taria sa spun nu ca nu am fost suficient de puternica sa-i infrunt pe toti: parinti, frati, prieteni... cei care s-au opus si nici nu au vrut sa auda de o eventuala despartire sau amanare/anulare a nuntii.
Stiu ca e prea tarziu pt astfel de regrete, faptul e consumat, ramane asa cum spuneai doar sa ma rog, sa ma rog si sa sper ca Bunul Dumnezeu va indrepta lucrurile si voi scapa de aceasta povara cand va fi voia Lui.
Multumesc mult de sfaturile bune.