[cristiboss56]

Cand se intalneau Sfintii Parinti din vechime obisnuiau sa se te intreband nu de sanatate si nici de altceva , ci de rugaciune : " Cum merge , cum lucreaza rugaciunea ? " Lucrarea rugaciunii era pentru ei semnul vietii duhovnicesti , si o numeau " respiratia duhului " . Trupul respira , deci traieste , iar daca respiratia inceteaza nu mai este in trup nici viata . Sfantul Teofan Zavoratul ne indeamna : " Ca rugaciunea noastra sa devina mijloc eficace de a educa in noi rugaciunea , trebuie sa o savarsim in asa fel ca si gandul , si inima sa primeasca continutul rugaciunilor ce o alcatuiesc . Iata trei metode foarte simple : sa nu purcezi la rugaciune fara a te pregati , macar putina vreme , pentru aceasta ; sa nu o savarsesti la nimereala , ci cu luare aminte si cu simtire ; dupa incheierea rugaciunii sa nu treci indata la indeletnicirile tale obisnuite " .