[mariamargareta]

188. “Fenomenul Pucioasa” : un “fenomen” cu trei explicaţii posibile (II)
II. “Şfânta lelică şi proorociţă Maria” : o “trâmbiţă” retrogradată la rangul de “punte de trecere” (VI)

B. al doilea vector: diavolul. Întrebarea este deci: Prin lelica Maria vorbea diavolul?


Pentru a răspunde la întrebare trebuie să cântărim efectele benefice sau negative aduse de propovăduirea lelicăi Maria. Spre deosebire de Verginica, pe care pucioşii o declară “sfântă”, lelica are un rol marginal: acela de a face legătura ca o punte între Verginica şi Mihaela. Ca să se vadă că a fost o punte, liderii pucioşi au falsificat mesajele lelicăi în felul următor: cele din anii 1982-1984 le-au atribuit Verginicăi prin falsificări masive în text; cele de după 1984 le-au lăsat cum erau, ca să rezultă că în partea a doua a activităţii “prooroceşti”, lelica a primit şi ea cinstea de a-i vorbi Domnul direct, fără intermediul Verginicăi. Apoi au consemnat acest fals în scris , printr-un alt cuvânt, care scoate evidenţă aceste două etape:

Etapa 1, anii 1982-1984, cea falsificată (Verginica îi vorbea Mariei din cer) este ilustrată prin cuvintele: “Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea”;

Etapa a 2-a ( “Domnul îi vorbea Mariei din cer)

“– Doamne, [...] Tu eşti Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, focul cel mistuitor, care m-a pârjolit pe mine vreme de douăzeci şi cinci de ani în mijlocul unui popor [...] Eu, [...] m-am rugat Ţie s-o cureţi pe surioara mea, s-o peţeşti pentru Tine, iar eu să-Ţi fac trecerea mai departe spre popor, Doamne. Tu ai împlinit rugăciunea mea cea pentru poporul meu şi mi-ai pregătit puntea. Mi-am aşezat lucrarea mea cerească peste surioara mea, şi din cer am lucrat pe pământ cu ea, şi mi-am încredinţat poporul că ea este cuvântul meu prin ea. Am făcut semne mari, doveditoare pentru mine în ea, şi Te-am rugat apoi să treci cu mine în ea şi Tu, Doamne, iar apoi să-Ţi fac trecerea între mine şi poporul meu, ca să nu moară lucrarea cuvântului Tău, lucrarea cea începută prin mine de Tine în anul 1955. Ai lucrat minunat, Doamne. Ai lungit zilele surioarei mele şi Ţi-ai făcut trecerea spre poporul cel nou pe care-l hrăneşti azi cu tainele cele din urmă, cu împlinirile vestite încă din vremea trupului meu pentru ca să se săvârşească peste pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 7-04-1999)


Pe la sfârşitul activităţii ei “prooroceşti”, lelica este mustrată (de duhul care-i vorbea Mihaelei) că e prea “slabă”, lăsându-se manevrată de către creştini pentru interese meschine.
Între anii 1990 şi 1994, la Pucioasa vorbeau la mare concurenţă două duhuri distincte, ambele pretinzând că vorbesc pentru şi din dreptul lui Dumnezeu. Unul dintre duhuri vorbea prin lelica Maria, aşa cum văzuse ea că vorbise şi Verginica, sora ei, către popor, adormită(?) în pat. Din ce a apărut în carte reiese că textele lui păreau scurte, seci, scrise într-un limbaj rustic. În cei patru ani au fost consemnate 303 mesaje, care se întind pe 38 pagini de carte, în medie câte 8 mesaje pe pagină. În aceeaşi perioadă, mesajele primite de leliţa Mihaela de la duhul care îi vorbea ei au fost în număr de 249 şi se întind pe 438 pagini de carte, în medie câte 1/2 mesaj pe pagină. Explicaţia e simplă: concurenţa dintre cele două “proorociţe” s-a prelungit şi după moartea Mariei: liderii pucioşi au prescurtat la maximum aproape toate mesajele lelicăi, în timp pe cele primite de Mihaela le-au reprodus integral.
Odată declanşat conflictul de interese pentru obţinerea hegemoniei la “proorocie” , liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor o declară pe Verginica de partea lor, iar pe lelica o prezintă în culori nefavorabile, prizonieră intereselor unor “creştini plini de răutate”, care nu-i preţuiesc pe noii lideri de la Glodeni. Duhul Verginicăi îl trimite pe Nicuşor în solie la lelica, căutând s-o convingă prin el că acei creştini care o preţuiesc sunt de fapt oameni cu vicleşug, pe care Domnul îi păsuieşte şi “le caută în plăcerile lor” numai ca să n-o mai supere pe lelica spunându-i adevărul despre ei. Aberaţiile se ţin lanţ şi intrigile se ţes insidios: ceea ce nu-i spune Domnul lelicăi va trebui ca Nicuşor să-i sugereze, căci aici se potriveşte proverbul “bate şeaua ca să priceapă iapa”. Deşi lelica primeşte şi ea mesaje de la acelaşi duh al Verginicăi, duhul rival (cel care vine la Mihaela) se comportă ca şi când singurul mijloc de comunicare disponibil la lelica este... Nicuşor:

“ Nicuşor, mai du-te, mămică, pe la lelica mea câteodată, că merg cu tine şi eu. O, şi pentru că ai călcat cu paşii tăi pe acolo, ce mult rău am spulberat eu de la ea şi ce lucru bun am făcut noi amândoi la ea, că la ea se duc creştinii mei cu toate gândurile lor, şi au în ei duhul răzvrătit, şi Domnul n-o mai supără pe surioara mea şi nu-i mai spune ei că nu e bine cum sunt creştinii mei, nu e, mămică, nu e. Creştinii mei sunt plini de răutate pe ce am eu la voi şi sunt cu învinuiri asupra voastră şi sunt cu pretenţii şi cu vicleşug, şi Domnul le caută în plăcerile lor numai ca să ţină ascuns cuibuşorul de la voi, ca să putem ajunge la capăt cu lucrul bine împlinit. O, şi dacă ai fost la ea, dacă ai asculta de trimiterea mea, să ştii, mămică, să ştii că te voi răsplăti cu iubirea mea cum oi şti eu, că vreau să te am mai cu curaj şi mai cu nădejde la lucru, că n-am , mămică, lucrători şi n-am de ajunsă credinţă în toţi şi n-am de ajuns loc în toţi. [...] Măi, copilul meu, cât S-a bucurat Domnul că te-a văzut în casă la surioara mea! Şi uite că dusul tău acolo şi darul ce i l-ai dus L-a făcut pe Domnul să întărească cu multă putere cerească paza de la voi şi ocrotirea de la voi. A plâns Domnul de bucurie şi S-a hotărât să-Şi arate puterea Sa în calea oricui ar veni să vă destrame vouă pacea şi liniştea care trebuie să trăiască aici, dar vrea Dumnezeu mai multă inimă, că din toată inima cerului vă iubeşte şi vă aşteaptă să vă vadă biruinţa, căci El este în faţa lucrului vostru.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13-09-1990)


Păstorii (nea ‘Mişu şi nea’Cristea), la rândul lor, sunt rugaţi să o lămurească pe lelica că partida e pierdută (indirect, ea va trebui să înţeleagă din expresia“să ştie şi ea mai bine cum e vremea aceasta”, că ar face mai bine dacă s-ar retrage de la “proorocie”) deoarece creştinii ei sunt “bătuţi de vânt”, o înşeală pe la spate şi au pretenţii inacceptabile de la “Domnul”:

“ Voi vorbi cu voi, păstorii Mei [...] Ajutaţi şi pe surioara mea să ştie şi ea mai bine cum este vremea aceasta. Mi-e milă de ea. Creştinii cei bătuţi de vânt vin spre ea, şi unii îi dau câte ceva cu linguriţa, şi cu coada lingurii îi scot ochii, şi au apoi pretenţie la Domnul, dar Domnul nu se lasă ispitit, şi creştinul nu ştie aceasta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 14/27 iulie 1991)

După încă un an, “păstorii” sunt rugaţi din nou s-o convingă pe lelica că “poporul ei” nu mai merită să se ostenească pentru el: nimeni n-o ajută, toţi fură şi “storc” avantaje preţioase de la “Domnul” pe care le risipesc apoi în nelegiuiri şi astfel îşi bat joc de lelica: îl ispitesc şi îl fură pe “Domnul” păcălind-o pe lelica în multe feluri, iar lelica nu ştie ce să se mai facă cu ei. Miza ispitirii este “ieslea” de la Glodeni, adică locul unde liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor şi-au stabilit “cartierul general”:

“Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveţi grijă de surioara mea, ca să înţeleagă şi ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei şi nici creştinii n-o lasă să fie aşa cum voieşte cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creştini care fură, măi mămică, pentru că aşa cred ei că e bine. Fură şi storc de la Domnul, şi se duc şi stau în nelegiuiri şi în lume şi îşi bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea şi fură de la Domnul, şi ea nu mai ştie cum să stea faţă de Domnul. Am creştini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiţi drepţi şi lucraţi pe unde este de lucrat. Lucraţi cu atenţie şi cu adevăr şi cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creştinii acestui popor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 1-11-1992)